Edward Flatau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Edward Flatau a fost un neurolog polonez, născut pe 27 decembrie 1868 în Plock, Polonia, ce a pus baza ştiinţelor neurobiologice şi neuropatologice în această ţară. A publicat un atlas al creierului uman în 1894, a scris o carte de bază despre migrene ( 1912 ), a stabilit principiul de localizare a fibrelor lungi în măduva spinării ( 1893 ) iar împreună cu Wladyslaw Sterling în 1911 a publicat o lucrare introductivă despre spasmul torsional progresiv la copii si a sugerat că boala poate avea transmitere genetică.

[modifică] Educaţie

A urmat Facultatea de Medicină din cadrul Universităţii din Moscova începând din anul 1886, sub influenţa psihiatrului Serghei Sergheievich Korsakov (1854-1900) şi a neurologului Aleksei Iakovlevici Kojevnikov (1836-1902). A devenit medic în 1892 şi a lucrat între anii 1893 şi 1899 la Berlin în laboratoarele lui Emanuel Mendel (1839-1907), Wilhelm von Waldyer-Hartz (1836-1921), Alfred Goldscheider (1858-1935), şi Ernst Viktor von Leyden (1832-1910).

[modifică] Viaţa si munca

Atlasul SNC

În 1894, la doar 26 de ani publică "Atlas al creierului uman şi traiectul fibrelor nervoase", carte tradusă in germană, engleză, franceză, rusă iar în 1896 în poloneză. Alături de neurologul berlinez Gad, a întreprins numeroase experimente pe câini şi a criticat legea Bastian-Bruns cu privire la impotenţa funcţională consecutivă leziunii măduvei spinarii (1893). Pe baza a numeroase intervenţii chirurgicale pe măduva spinării, experimente si observaţii ulterioare a descoperit că, "cu cât este mai mare lungimea fibrei în măduva spinării cu atât ea este mai aproape de periferie" ( legea Flatau ). Articolul pe această temă a fost publicat în 1897. Consecutiv muncii sale în acest domeniu, a primit în 1899 doctoratul în ştiinţe medicale în Moscova ( dizertaţia sa a fost: "Zakon ekscentriczeskago raspolozenia dlinnych putiej w spinnom mózgu" ).

Iniţiator a teoriei neuronului

În 1895 Flatau arăta interes vis-a-vis de teoria neuronului lui Waldeyer. În diverse publicaţii el incearcă să stabilească o legatură între fiziologie şi anatomia neuronului. Împreună cu Alfred Goldscheider studiază structura celulelor nervoase şi modificarile lor mecanice, termice şi chimice. Au publicat rezultatele experimentelor în 1897 şi 1898 în "Fortschritte der Medizin" şi "Gazeta Lekarska" care au fost apoi publicate drept monografii speciale. Ei susţin idea că tipul modificărilor în celulele nervoase poate furniza informaţii despre influenţele ce au avut loc asupra lor.

Neurologia şi genetica timpurie

Flatau şi Wladyslaw Sterling publică în 1911 un articol despre spasmul torsional progresiv la copii, în acelaşi an ca Ziehen şi Oppenheim. Spre deosebire de lucrarea lui Oppenheim, articolul lor sugerează că afecţiunea este congenitală.

În 1927, Flatau descrie primele cazuri de encefalomielită diseminată epidemic, independent de Emil Redlich în Viena ( boala Flatau-Redlich ). Flatau era convins că această boala este de natură virală, lucru confirmat mai târziu de Mergulis. Flatau a descris în detaliu boala Schilder şi a propus pentru aceasta numele de: encefalită periaxială difuză.

Migrena si cefaleea

Actualmente, cartea sa de referinţă pentru numeroase lucrări este cea despre migrene (1912).

[modifică] Contribuţii aduse ştiinţei poloneze

Până în 1899 Flatau era renumit atât în Germania cât şi peste hotare. În acelaşi an a revenit în Polonia. A încercat în repetate rânduri să reabiliteze ştiinţa poloneză în timpul şi după ocupaţia rusească. La întoarcere în ţara, şi-a transformat apartamentele în laboratoare de microscopie şi a lucrat în spitalele din Varşovia pe post de consultant. În 1911 a pus bazele unui laborator neurologic în cadrul Societăţii de Fiziologie din Varşovia, devenind în 1913 preşedintele Departamentului de Neurobiologie al Societăţii Ştiinţifice din Varşovia iar în 1919 preşedintele Institutului de Biologie Experimentală Nencki care a devenit apoi parte integrantă a Societăţii Ştiinţifice din Varşovia. În 1904 devine Şeful Clinicii de Neurologie în spitalul "Na Czystem" din Varşovia.

Şi-a împărţit pentru mulţi ani responsabilităţile de cercetător şi neurolog între laborator şi spital. A avut şi o practică privată substanţială. A fost influenţat să pună bazele revistelor medicale poloneze: "Neurologia Polska" şi "Warszawskie Czasopismo Lekarskie". A ajutat la înfiinţarea secţiei de Neurologie şi Psihitarie în cadrul Societăţii Medicale din Varşovia, a avut studenţi renumiţi, a fost un organizator excelent.

A murit în 1932, în acelaşi an cu alţi doi neurologi polonezi renumiţi: Samuel Goldflam si Joseph Babinski.