Joseph Haydn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Joseph Haydn - Pictură de Thomas Hardy, 1791

(Franz) Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria - d. 31 mai 1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart şi Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalităţi muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenţi maeştri ai tradiţiei muzicale din Europa apuseană.

Cuprins

1 Viaţa şi Opera
2 Semnificaţia creaţiei muzicale a lui Haydn
3 Principalele compoziţii ale lui Haydn
4 Bibliografie
5 Legături externe

[modifică] Viaţa şi Opera

[modifică] Perioada tinereţii

Joseph Haydn s-a născut la 31 martie 1732 în Rohrau an der Leitha, un sat la răsărit de Viena, provenind dintr-o familie modestă. Tatăl lui, Mathias Haydn, era rotar iar mama, Anna Maria Koller, fusese, înainte de a se căsători, bucătăreasă la familia contelui Karl Anton Harrach. La vârsta de opt ani, Joseph Haydn este admis în corul catedralei din Viena ("Stephansdom"), unde cântă până la vârsta de 17 ani, când - fiind în schimbare de voce - este concediat. Fratele său mai tânăr, Michael Haydn, preia în 1745 conducerea capelei şi corului. Va face o carieră strălucită de compozitor. În perioada 1749-1759, timp de zece ani, Joseph Haydn îşi câştigă existenţa ca muzician liber. Studiază ca autodidact teoria muzicală şi contrapunctul şi primeşte ocazional lecţii de la renumitul compozitor italian, Nicola Porpora. În acest timp începe să compună diverse bucăţi muzicale. În 1755 este angajat de baronul Karl Josef von Fürnberg, pentru care compune primele sale cvartete de coarde. Din anul 1759 funcţionează ca director muzical în serviciul contelui Ferdinand Maximilian von Morzin în Lukawitz (azi: Lukavec / Republica Cehă), în apropiere de oraşul Pilsen. Aici se căsătoreşte în 1760 cu Maria Anna Keller.

[modifică] În serviciul familiei Esterházy

Anul 1761 reprezintă un punct de cotitură în viaţa lui Joseph Haydn, fiind angajat în calitate de conducător muzical secund (Prim-Kapellmeister era Gregor Joseph Werner, la moartea căruia, în 1766, Haydn îi va prelua poziţia de Kapellmeister principal) la curtea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy, o persoană cultivată, iubitor pasionat al muzicii. Haydn va rămâne timp de treizeci de ani în serviciul familiei Esterházy. În această calitate purta o unifoemă ("livrea"), dar opinia unora după care Haydn era tratat în rândul servitorilor este exagerată, el avea rangul unui ofiţer de curte ("Hofoffizier"). Haydn diversifică şi măreşte componenţa orchestrei la cca. 30 de instrumentişti şi, cu toate obligaţiile ce decurgeau din funcţia avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-şi dezvolte şi să-şi perfecţioneze propriul său stil, aşa cum mărturiseşte el însuşi într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii clasice: simfonia şi cvartetul de coarde. Pe lângă îndatoririle sale de profesor de muzică al unora din membrii familiei princiare, bibliotecar şi dirijor al orchestrei, compune un mare număr de piese muzicale simfonice, opere, messe şi muzică de cameră. Prin dese călătorii la Viena, păstrează legătura cu cercurile muzicale din capitala imperiului austriac şi este la curent cu manifestările artistice de acolo.

[modifică] Între Viena şi Londra

După moartea prinţului Nikolaus Joseph Esterházy în anul 1790, urmaşul acestuia desfiinţează orchestra. Haydn primeşte o pensie permanentă de 1.400 guldeni şi se mută la Viena. Aici, independent financiar şi compozitor renumit, reînoieşte prietenia ce îl lega de Mozart şi - la propunerea acestuia - este admis în loja masonică "Zur wahren Eintracht" ("Spre adevărata armonie"). Acceptă oferta impresarului englez, Johann Peter Salomon, pentru a dirija un ciclu de concerte la Londra în stagiunea 1791 / 1792. Universitatea din Oxford îi acordă titlul de Doctor honoris causa; la ceremonia decernării, Haydn mulţumeşte cu executarea Simfoniei Oxford (Hob. I: 92). Succesul extraordinar obţinut în metropola engleză îi aduce o a doua invitaţie pentru stagiunea 1794 / 1795. În Londra compune 12 simfonii (Hob. I: 93-104) - Simfoniile Londoneze - şi şase cvartete de coarde (Hob. I: 69-74), care constituie unele din cele mai importante creaţii ale sale. Cele mai cunoscute dintre Simfoniile Londoneze sunt: "Simfonia Surpriza" (Hob. I:94) Simfonia cu "lovitura de timpan" (Nr. 103), Simfonia Militară (Nr. 100) şi Simfonia "Ceasornicul" (Nr. 101). Între cele două călătorii la Londra, Haydn trăieşte la Viena unde are ca elev, printre alţii, pe tânărul Ludwig van Beethoven.

Joseph Haydn moare la Viena pe 31 mai 1809.

[modifică] Semnificaţia creaţiei muzicale a lui Haydn

Pagină de manuscris: Cvartetul de coarde, Opus 33, Nr. 2 - British Museum, Londra

Importanţa lui Haydn în istoria muzicii constă, mai ales, în dezvoltarea simfoniei şi cvartetului de coarde, precum şi în pefecţionarea formei de sonată. În perioada 1774 - 1783, după ce compusese deja peste 50 de simfonii, perfecţionează acest gen în forma care se va numi "simfonia clasică vieneză". La cvartetele sale de coarde a lucrat timp de peste 30 de ani, deşi această formă muzicală nu făcea parte din îndatoririle sale. În 1782 apar cele şase cvartete op. 33 (Hob. III:37-42), care reprezintă un punct culminant al genului şi care vor influenţa în mod covârşitor creaţiile lui Mozart şi Beethoven. În ambele genuri Haydn a introdus menuetul ca mişcare de sine stătătoare.

Deşi recunoscut încă din timpul vieţii drept unul din marii compozitori ai epocii, renumele său a scăzut pe parcursul secolului al XIX-lea, pe măsura creşterii preţuirii creaţiilor lui Ludwig van Beethoven sau Richard Wagner. Denumit adesea "Tata Haydn" (Papa Haydn), se sublinia prin aceasta - mai ales în spaţiul de limbă germană - desuetudinea şi, în parte, naivitatea muzicii sale, în timp ce în Anglia, după prezenţa sa concertistică la Londra, preţuirea lui a rămas în permanenţă neştirbită. Abia în cursul secolului al XX-lea renumele lui Joseph Haydn a reînceput să crească, fiind recunoscut la adevărata sa valoare.

[modifică] Principalele compoziţii ale lui Haydn

Totalitatea compoziţiilor lui Joseph Haydn au fost reunite în anul 1957 de către Antony von Hoboken în "Catalogul Hoboken" (Hoboken-Verzeichnis, prescurtat: Hob.). Urmează o selecţie a principalelor sale creaţii:

107 Simfonii
68 Cvartete de coarde
peste 20 Trio-uri pentru instrumente cu coarde
120 Trio-uri pentru diferite combinaţii instrumentale
peste 60 de Sonate pentru pian
un mare număr de concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel, trompetă, oboi, orgă etc.) şi orchestră
mai multe Oratorii, de ex.: Die Schöpfung ("Creaţia"), Die Jahreszeiten ("Anotimpurile")
14 Messe, printre care Missa in tempore belli, Nelsonmesse, Harmoniemesse, Schöpfungsmesse
peste 100 Divertismente (Divertimenti), Cassaţiuni, Nocturne etc.
13 Opere în stil italian

Joseph Haydn este şi autorul melodiei imnului naţional al Germaniei, compusă iniţial în onoarea împăratului Francisc al II-lea al Austriei în timpul războaielor napoleoniene şi introdus apoi ca "mişcare a doua" în Cvartetul de coarde op. 76 Nr. 3 (Hob. III:77), cunoscut sub numele de "Kaiserquartett" (Cvartetul imperial).

[modifică] Bibliografie

Antony von Hoboken: Joseph Haydn - Thematisch-bibliographisches Werkverzeichnis. Mainz 1957
Karl Geiringer: Joseph Haydn. Mainz 1986
Harald Haslmayr: Joseph Haydn. Viena 2003