Leonid Andreev
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leonid Nikolaievich Andreev (9 August 1871 – 12 September, 1919) a fost dramaturg nuvelist şi fotograf, lider al mişcării expresioniste în literatura rusă, unul dintre cei mai de succes scriitori ruşi dintre anii 1902-1914.
S-a născut în provincia Oryol, Rusia. Studiază iniţial dreptul la care renunţă, însă, pentru a urma o carieră literară. Trece prin perioade de cruntă depresie în timpul studenţiei, fiind, de multe ori, aproape de sinucidere.
Întâlnirea cu Maxim Gorky este decisivă pentru Andreev; Gorky îl sprijină în cariera sa literară, mijlocind mediatizarea acestuia. După acest moment, a fost unul dintre cei mai prolifici şi de succes autori din Rusia.
Prima sa colecţie de povestiri apare în 1901 şi se vinde foarte repede, într-un tiraj de 250.000 de exemplare. În scurt timp, însă, îşi şochează publicul cu exentricităţile sale.
Idealist şi rebel, Andreev îşi petrece ultimii ani din viaţă într-o mare penurie materială, în Finlanda, unde se retrăsese din cauza succesului Revoluţiei Bolşevice în Rusia. Spre deosebire de prietenul său, Maxim Gorky, Andreev nu s-a putut împăca cu noul regim politic din ce se instituise. Face publice în întreaga lume manifeste împotriva abuzurilor bolşevice din Rusia.
A fost căsătorit cu contesa Wielhorska, o nepoată a lui Taras Shevchenko.
Fiul lor a fost Daniil Andreev, poet şi mistic creştin, autor al Roza Mira (rus.) – Roza lumii.
Nepoata lui Leonid Andreev, scriitoarea americană Olga Andrejew Carlisle, a publicat o culegere de povestiri scurte Visions, în 1987.
[modifică] Ediţii româneşti ale cărţilor lui L.N. Andreev
- Nălucile, Ed. Paralela 45, 2002
- Jurnalul Satanei, Ed. Leda, 2004
