Leonte Răutu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Leonte Răutu (născut Lev Oighenstein) este nominalizat de "Raportul Tismăneanu" printre cei care sunt "responsabili de menţinerea şi perfecţionarea regimului criminal" comunist din România. A fost din 1956 şi până în 1965 şeful Direcţiei de Propagandă şi Cultură a CC al PM, fiind numit de "Raportul Tismăneanu", la pagina 659 ca "dictatorul culturii române".
La sfârşitul anilor 1930, a fost redactor la ziarul PCR: Scânteia. A plecat în Basarabia după anexarea acesteia de către Uniunea Sovietică. În URSS a lucrat mai la început ca secretar de redacţie la gazeta "Pamânt sovietic" din Bălţi (R.S.S. Moldoveneasca), după care a trecut pe la o cariera de nisip din Carpovka, dar şi prin colhozurile Uniunii Sovietice. Activitatea de pe teritoriul sovietic o încheie ca redactor la Editura Limbi Străine şi redactor responsabil la Comitetul de Radio de la Moscova (1943 – 1945).
După război a devenit ideologul PCR. A colaborat cu Iosif Roitman-Chişinevschi, pentru "impunerea dogmelor staliniste asupra culturii române".
În interviul cu politologul elveţian Phillipe du Bois, Răutu a recunoscut că regimul comunist a ucis zeci de mii de oameni, însă fără să-şi arate cea mai mică părere de rău asupra crimelor comise"[1].
[modifică] Note
- ↑ Raportul Tismăneanu, p.659
[modifică] Bibliografie
- Gardianul, 18 Decembrie 2006
- Jurnalul Naţional, Miercuri, 20 Decembrie 2006
- Raportul Tismăneanu, p.45
