Litosferă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Litosfera (din grecescul lithos=piatră şi sferă) este partea solidă de la exteriorul unei planete.
In cazul Terrei, litosfera include scoarţa terestră şi partea superioară a mantalei (mantaua superioară, sau litosfera inferioară).
Caracteristica principală care separă litosfera de astenosferă este starea ei de agregare. Litosfera se află intr-o stare solidă, şi deformările la nivelul acesteia se produc mai ales prin rupturi.Astenosfera se află intr-o stare vâscoasă, şi deformările la nivelul astenosferei sunt deformări plastice.
Litosfera include crusta (continentală sau oceanică) şi exteriorul mantalei superioare.Grosimea litosferei variază de la câtiva km, in zonele de rift din oceane la 100-150 km sub parţile mai vechi ale bazinelor oceanice, grosimea crescând pană la 250-300 km sub zonele plăcilor continentale. Grosimea medie a litosferei e de cca 100 km. Litosfera pluteşte pe stratul inferior al pământului numit astenosferă.Astenosfera este un strat slab , in stare vâscoasă . Din cauza mişcărilor de convectie din interiorul astenosferei, litosfera este fragmentată in părţi solide, numite plăci tectonice, care se mişcă independent una faţă de cealaltă. Aceste mişcări se numesc mişcări tectonice.
Partea exterioară a litosferei cuprinde crusta terestră. Crusta oceanică, numită sima are o grosime de 5-10 km şi este formată in principal din roci bazaltice.Crusta continentală, numită sial are o grosime de 20-70 km şi e formată din roci mai putin dense decat crusta oceanică. Temperatura crustei variază de la temperatura mediului, la suprafaţa acesteia, până la ~900 grade la contactul cu mantaua superioară.
Intre crustă şi mantaua superioară se afla o discontinuitate numita discontinuitatea Mohorovicic sau Moho. Aceasta e fost identificată in 1909 de Andrija Mohorovičić , un seismologist din Croatia, care a remarcat cresterea bruscă a vitezei undelor seismice în acest punct.Această discontinuitate se află la limita inferioară a crustei, distanţa de la suprafaţa pămantului variind intre 5 si 75 km.S-au efectuat diverse încercări de a ajunge prin forare la această discontinuitate, şi de a colecta materiale din mantaua superioară, cea mai recentă fiind, in apr. 2005, de 1416m sub Oceanul Atlantic.
Partea superioară a mantalei este formată din materie solidă,consistentă. Mantaua diferă substantial fată de crustă prin compoziţie chimică , proprietati mecanice, tipuri de roci şi caracteristici seismice.Crusta este in principal un produs al topirii rocilor din manta. Din cauza topirii, unele elemente chimice incompatibile se separă , materialele mai putin dense ridicandu-se mai la suprafaţă.Rocile din manta au cantităţi mai mari de fier si magneziu, şi mai putin siliciu şi aluminiu decat crusta.
[modifică] Vezi şi
- Cutremur
- Ecosferă
- Geologie
- Geomorfologie
- Mineral
- Placă tectonică
- Platformă continentală
- Sol (strat al Pământului)
- *Vulcani
[modifică] Referinte:
Ion Mac - Geografie generală http://en.wikipedia.org/wiki/Lithosphere http://www.windows.ucar.edu/cgi-bin/tour_def/earth/interior/earths_crust.html http://www.geolsoc.org.uk/template.cfm?name=lithosphere
