Logica fuzzy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

[modifică] Definiţie

Logica fuzzy (din engl.: logica vagă) a fost definită în 1965 de către prof. Lotfi Zadeh, de la Universitatea Berkeley. Spre deosebire de logica clasică, care lucrează cu două valori numerice exacte (0 pentru fals şi 1 pentru adevărat), logica fuzzy foloseşte o plajă continuă de valori logice cuprinse în intervalul 0-1, unde 0 indică falsitatea completă, iar 1 indică adevărul complet. Astfel, dacă în logica clasică un obiect poate aparţine (1) sau nu (0) unei mulţimi date, în logica fuzzy putem defini gradul de apartenenţă al obiectului la mulţime şi care poate lua valori între 0 şi 1.

Logica fuzzy oferă instrumentele necesare pentru reprezentarea în sistemele inteligente a unor concepte imprecise cum sunt „mare”, „mic”, „scump”, „ieftin” ş.a., concepte numite variabile lingvistice sau variabile fuzzy. Pentru reprezentarea acestora se folosesc seturile fuzzy, care captează din punct de vedere cantitativ interpretarea calitativă a termenilor.

[modifică] Sisteme fuzzy

Bazate pe logica fuzzy, sistemele fuzzy sunt considerate un caz particular al sistemelor expert (motiv pentru care mai sunt denumite şi sisteme expert fuzzy) care oferă o metodă flexibilă pentru tratarea incertitudinii.

Japonia este ţara cu cele mai multe sisteme fuzzy implementate, mai ales în domeniile urmăririi producţiei şi al vânzărilor. De asemenea, multe sisteme fuzzy au fost încorporate în unele dintre bunurile de larg consum: maşini de spălat, cuptoare cu microunde, aparate foto, aparate de aer condiţionat, etc.