Maria Banuş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Maria Banuş (n. 10 aprilie 1914 - d. 14 iulie 1999) a fost o poetă, traducătoare şi eseistă din România, de origine evreiască.

A fost fiica lui Max Banuş, contabil şi director la Banca Marmorosch Blank şi a Anettei. Studii: liceul, la Institutul "Pompilian", din Calea Rahovei, Facultatea de Drept şi Facultatea de Litere ale Universităţii din Bucureşti.

Debutează, in 1928, în "Bilete de papagal" şi editorial în 1937 cu volumul Ţara fetelor, (Ed. Cultura Poporului). Autoare a numeroase volume de poezie, memorialistică, teatru, tălmăciri din literatura universală. A tradus din Rainer Maria Rilke, Shakespeare, Aleksandr Puşkin, Nazim Hikmet s.a.

În anul 1945 este primită în Societatea Scriitorilor Români. Într-o şedinţă a Societăţii din martie 1948 se declară în mod public de acord cu articolul lui Sorin Toma "Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei", apărut în trei numere consecutive în Scînteia, menit să-l elimine pe Tudor Arghezi din literatura română. După desfiinţarea Societăţii Scriitorilor Români, Maria Banuş face parte din nou creata Uniune a Scriitorilor din România şi - la fel cu majoritatea covârşitoare a colegilor ei - nu protestează împotriva excluderii unor scriitori, consideraţi "elemente necorespunzătoare". La 13 august 1950 are loc la Teatrul Naţional din Cluj premiera piesei Mariei Banuş întitulată "Ziua cea Mare", care va fi reprezentată apoi pe scenele principalelor teatre din ţară, elogiată de critica oficială a vremii ca "primă piesă de teatru despre noul sat colectivizat românesc".

Maria Banuş s-a încadrat consecvent în doctrina realismului socialist prin creaţiile sale cu caracter proletcultist, cum ar fi poeziile adunate în volumul Ţie-ţi vorbesc, Americă!. Poezia întitulată "Patronul" făcea parte din textele obligatorii pentru elevii din şcolile României, alături de "Minerii din Maramureş" de Dan Deşliu şi altele. Maria Banuş a servit cu fidelitate regimul comunist din România şi a beneficiat de privilegiile ce rezultau din aceasta: accesul la aşa zisele case de creaţie, vacanţe în castelul "Pelişor", îndemnizaţii din "Fondul literar" al Uniunii Scriitorilor etc.

Mai târziu, după înregistrarea "cererii de plecare" din ţară şi după stabilirea în Franţa, cărţile ei au fost scoase de către autorităţile comuniste din librării şi din bibliotecile publice. În prefaţa scrisă de Alain Bosquet la volumul de poezii în limba franceză, "Horologe à Jaquemart", apărut în Éditions Saint-Germain-Des-Prés (Paris, 1987), Maria Banuş este prezentată publicului francez ca scriitoare "dizidentă", persecutată de regimul comunist din România.

[modifică] Premii şi distincţii

Laureată a Premiului "G. Cosbuc" al Academiei Republicii Populare Române (1949), Premiul de Stat (1951), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (1986), Premiul Internaţional Gottfried von Herder (1989).

[modifică] Selecţie din operele publicate

• Ţara fetelor, Ed. "Cultura Poporului, 1937
• Bucurie, Ed. pentru Literatura si Arta, 1949
• Fiilor mei, 1949
• Bucureşti, oraş iubit, Ed. "Tineretului", 1953, poeme pentru copii
• Versuri alese, 1953
• Despre pământ, 1954
• Îndrăgostiţii, 1954
• Ţie-ţi vorbesc, Americă!, 1955
• Se-arată lumea, E.S.P.L.A., 1956
• Torentul, E.S.P.L.A., 1957
• Poezii, 1957
• Magnet, Ed. pentru Literatura, 1962
• Metamorfoze, Ed. pentru Literatură, 1963
• Diamantul, 1965
• Tocmai ieseam din arena, Ed. pentru Literatura, 1967,
• Portretul din Fayum, Ed. Eminescu", 1970,
• Sub camuflaj. Jurnal 1943-1944, Ed. Cartea Romaneasca", 1980
• Himera, Ed. Cartea Romaneasca", 1980
• Oricine şi ceva, Ed. Cartea Românească, 1972
• Oaspeţii de la mansardă, Ed. Minerva, 1978
• Noiembrie, inocentul, Ed. Eminescu, 1981.
• Orologii cu fluturi, Ed. Eminescu, 1984

[modifică] Bibliografie suplimentară

Fişa biobliografică a autoarei în Dicţionarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Alexandru Sassu, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995