Maurice Boitel
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Puteţi contribui la Wikipedia prin traducerea lui. |
Maurice Boitel este un pictor francez de la şcoala École de Paris, născut în 31 iulie 1919 la Tillières-sur-Avre în departamentul Eure.
Cuprins |
[modifică] Viaţa
Imediat după naşterea sa, în Normandia, Maurice Boitel a locuit până la vârsta de 12 ani în Bourgogne la Gevrey-Chambertin, a cărui studiu de aprod a fost cumpărat de către tatăl său. Totodată, în această frumoasă provincie, a dobândit dragostea sa profundă faţă de natură şi poate această bucurie de a trăi, oglindită în operele sale, din anumite perioade.
Înainte de a fi admis la Şcoala naţională superioară de arte frumoase (Beaux-Arts) din Paris (la atelierul Narbonne), chiar după ce a luat parte la cel de-al doilea război mondial într-o unitate combatantă, Maurice Boitel a fost succesiv elev al şcolilor Beaux-arts din Boulogne-sur-Mer, Amiens, oraşe unde va locui câţiva ani, apoi la Dijon (în atelierul lui Andre Claudot) timp in care familia sa a revenit în Bourgogne, la Nuits-Saint-Georges .
În 1946, este laureat al premiului Abd-el-Tif, care îi permite să locuiască 2 ani în Alger împreună cu familia sa.
[modifică] Premii, expoziţii, muzee
După întoarcerea în metropolă, pictorul Maurice Boitel are expoziţii la Paris la: Salonul Artiştilor Independenţi, Salonul Tinerei Picturi, Salonul Toamnei, iar mai târziu, la: Salonul Artiştilor Francezi, Salonul de Desen, Peinture a l'eau, Salonul Terre Latine, Salonul Societăţii Naţionale de Arte-Frumoase şi la Salonul Comparaţii. Este membru al comitetelor din ultimele două saloane.
În 1949, prezintă o expoziţie particulară a picturilor sale din Algeria,la Galeria Elysée, rue du Faubourg Saint-Honoré.
În 1951, are loc o nouă expoziţie particulară, la exact aceeaşi galerie. Participă totodată la o expozitie de grup la Galeria Suillerot şi la expoziţii cu temă, prezidate de către Jaques Hebertot,în cadrul Asociaţiei Amatorilor de Pictură. În 1958, primeşte Premiul Antral, decernat de oraşul Paris, şi prezintă o expoziţie particulară la galeria René Drouet, rue du Faubourg Saint-Honoré, la Paris unde, mai târziu, va prezenta şi alte expoziţii.
La inceputul anilor 50, primeste comenzi de decoratii (fresce si ceramica)pe care le realizeaza el insusi in intregime pentru grupurile scolare Robespierre la Montreuil-sous-Bois si Jean-Charles Gatinot la Montgeron . In 1963,Premiul Pierre Puvis de Chavannes, decernat de Societatea Nationala de Arte-Frumoase ii permite sa prezinte un ansamblu alcatuit din operele sale la Muzeul de Arta moderna din Paris. In 1966 primeste premiul Francis Smith care consta intr-un sejur in Portugalia.In 1968,primeste medalia de aur a Artistilor Francezi si a ACADEMIA Artelor-Frumoase ii decerneaza Premiul Bastein Lapage. In 1970,este invitat de catre Marina Nationala sa ramana pe port-avionul Clemenceau.Cu aceasta ocazia realizeaza mai multe picturi cu peisaje din Tarile de NORD. In 1980,este randul Institutului Francez sa-i atribuie Premiul Dumas Millier. Multe alte premii vin apoi sa incoroneze cariera sa de pictor artist ,printre care se numara si Marele Premiu al Consiliului General din Seine-et-Marne (1974), Premiul Roger Deverin acuarele decernate de fundatia Taylor(1984). Expozitii particulare, in muzeele din Boulogne-sur-Mer in 1976, din Saint-Maur in 1977, din Montbard in 1982, din Montreuil-sur-Mer in 1993,i-au dat ocazia de a prezenta in mai multe sali, retrospective cu marile tablouri unde sunt ilustrate compozitii ce prezinta peisaje din Franta, [[Italia]), Spania, Portugalia, Olanda etc.
in 1990, Salonul de toamna de la Paris i-au oferit un omagiu in trei sali la Marele Palais din Paris. In 1999,Presedintele Comisiei din Salonul independentilor de la Paris il invita sa prezinte o retrospectiva a operelor sale.
In 2003 salonul societatii nationale a artelor-frumoase(beaux-arts)ii decerneaza Medalia de aur.A fost totodata si invitat de onoare in mai multe saloane de pictura la: Rosny-sous-Bois (1980), Blois (1983), Wimereux (1984), Villeneuve-le-Roi (1984), Yvetot (1986), Alfortville (1987), Bourges (1987), Saumur (1987), Metz (1991), Limoges (1992), Tours (1992).
Amatori din Marea Britanie, Statele Unite, Brazilia, Iran, Japonia, Venezuela etc au achizitionat numeroase tablouri, precum Statul francez si Orasul Paris.
Unele dintre operele sale sunt expuse in muzeele din Dijon, Saint-Maur-des-fossés, Sceaux et de Valence, Alger (L'entrée de la Villa Abd El Tif), Constantine (La villa des arcades), Bejaia/ex-Bougie(Intérieur)mai ales, la primaria din Paris si in cateva ambasade ale Frantei (Bogota et Kinshasa in special).
Printre prietenii sai pictori cei mai apropiati se numara in special Daniel du Janerand, Louis Vuillermoz, Pierre-Henry, Jean-Pierre Alaux, Bernard Buffet, Antoni Pitxot, Jean Carzou, André Hambourg, Emilio Grau Sala, Rodolphe Caillaux, Pierre Gaillardot si Paul Collomb.
Expozitia grupului actual in aprilie si mai 2006: "Majestueux Maghreb"la galeria Danielle Bourdette-Gorzkowski, cheile Saint-Etienne à Honfleur (14600).
[modifică] Opera
Evolutia pictorului dureaza toata viata:pana in 1946 anul casatoriei sale practica o pictura expresiva,apoi din 1946 pana in 1952,o pictura foarte colorata mai ales in Algeria. Din 1952 pana in 1956 el realizeaza tablouri personale :in peisaje,obiectele sunt definite prin contururi negre cu retusuri cu cutitul.In timpul acestei perioade mai intai picteaza la Capul Gris-Nez,tablouri sobre si sumbre de furtuna,barci pe plaja,ruine de razboi.Picteaza si personaje:clovni,crescatori de pasari,marinari sau portrete.Apoi din 1958 pana in 1965 el picteaza la Cadaques(Spania)in fiecare vara.Este acelasi stil,cu luminile si culorile vii ale Mediteranei(peisaje,marinari,portrete,oameni pe plaja).
Incepand cu 1965,opera sa ramane structurata dar nu mai apar contururile:foloseste mai mult acuarela la Nisa,in Italia si la Sancerrois.In fiecare an,el vine la Cap Gris-Nez,la Audresselles,sau la Ambazac.Regiunea pariziana unde locuieste de obicei i-a furnizat inspiratie(Montmartre, Bois de Vincennes,insulele Senei,ale Marnei,Guermantes si Conches-sur-Gondoire).Din 1980 avea tendinta de a evoca o realitate idealizata.
[modifică] Bibliografie
Dictionnaire Bénézit.
Catalogue du Musée de Boulogne-sur-mer (1976) (Boulogne-sur-mer est jumelée avec Constanţa).
la Jeune Peinture (1941 - 1961) par Guy Vignoht. Collection Terre des Peintres - Presses de l'Atelier B.P.C. (1985).
Les environs de la Marne et leurs peintres, par Michel Riousset. Presse de l'imprimerie Lienhart et Cie (1986).
L'Ecole de Paris (1945 - 1965) par Lydia Harambourg. Dictionnaire des peintres. Collection Ides et Calendes (1993).
La villa Abd-el-Tif : un demi-siècle de vie artistique en Algérie 1907-1962, par Élisabeth Cazenave.
Art Galerie collection japonaise 1997 - imprimé au Japon.
Alger et ses peintres (1830 - 1960) par Marion Vidal-Bué, éd. Paris-Méditerranée, 87 rue de Turenne 75003 Paris, année 2000.
