Moise Vodă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Moise (domnitor al Ţării Româneşti între ianuarie sau martie 1529 - iunie 1530) este fiul lui Vladislav al III-lea aşa cum singur se intitulează în actele sale.

Moise apare prima oară ca o soluţie de compromis pe tronul Ţării Româneşti în încercarea nobilimii autohtone de a respinge numirea directă de către sultan a lui Basarab contrar legilor ţării privitoare la succesiune şi a uzanţelor diplomatice convenite cu Înalta Poartă la acel moment.

În primă fază noul domnitor ţine strânse relaţiile cu Înalta Poartă, la cererea acesteia trimite în misiune, în 1529, pe boierul dregător Stoican la Mathias Armbruster, primarul Sibiului, cu somarea de-a recunoaşte şi a se supune regelui Ioan I Zapolya, sub ameninţarea intervenţiei militare. Nereuşita misiunii va atrage represalii, Moise trimiţând în noiembrie un corp expediţionar condus de Drăgan postelnicul din Merişani şi Neagoe din Periş, asasinii lui Radu de la Afumaţi şi, probabil, ai pretendentului Basarab, cu scopul de a cuceri cetăţile Vinţul şi Vupărul (Börberek) şi de a-i intimida pe saşi. Caracterul misiunii este surprins într-o scrisoare pe care voievodul o adresează braşovenilor: "[...] astfel am făcut domnia mea, după porunca împăratului turcesc, şi am trimis domnia mea pe boierii şi oastea domniei mele în ţinutul Ardealului şi mult rău şi pradă au făcut [...]" (Ion Bogdan "Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ungaria", Bucureşti, 1902, p.174).

După expediţia otomană eşuată asupra Vienei din toamna aceluiaşi an, Moise îşi recalculează poziţia vis-à-vis de obedienţa faţă de Suleiman Magnificul şi încearcă apropierea de arhiducele Ferdinand I al Austriei şi de aliatul său în zonă, domnitorul Moldovei Petru Rareş. Mişcarea este prinsă de adversarii Craioveştilor care organizează opoziţia.

În acest context apar şi ultimele două misiuni ale cneazului Ioan din Răşinari una dinre ele privind studierea efectivului militar şi mişcările armatei otomane în ţara Românească, ultima rămânând secretã, fiind, probabil, legată de vreo înţelegere pe plan militar în caz de răscoală a secuimii în contra lui Ioan I Zapolya.

În 13 februarie 1530, cu prilejul nunţii sorei sale cu Barbu II Craiovescu, Moise ordonă asasinarea unor boieri (printre care şi Drăgan postelnicul din Merişani şi Neagoe din Periş) din partida oponentă Craioveştilor şi, implicit, ideilor anti-otomane. Boierii oponenţi care nu au participat la sângeroasa nuntă se refugiază peste Dunăre propunând ca domn pe Vlad al VI-lea Înecatul. Acesta primeşte acceptul Înaltei porţi şi în luma mai, însoţit de armată otomană, porneşte pe drumul spre tronul părinţilor săi.

Dupã câteva lupte favorabile, în primele zile ale lui iunie 1530, Moise este obligat să se retragă în Transilvania, unde găseşte adăpost la Sibiu. Vlad Vodă Înecatul, noul domnitor, condiţiona buna pace cu Sibiul, cerând, imediat, prin Stan pârcălabul cetăţii Poenari, arestarea şi omorârea lui Moise, ocrotit în cetatea Sibiului.

În august 1330 Moise, cere ajutorul arhiducelui Ferdinand I, obţinând o puternică armată de mercenari condusă de Ştefan Mailat, viitorul voievod al Transilvaniei, pe 24 august intră în Ţara Românească prin pasul Rucăr în drum spre Slatina, unde erau tabăra şi trupele cumantului său, Barbu al II-lea Craiovescu cu care se întâlneşte pe 28. Pe 29 august 1530 în luptele de la Viişoara de lângă Slatina, Moise şi Barbu Craiovescu sunt ucişi şi oastea spulberată. Mormântul lui Moise Vodă, alături de cel al cumnatului său, se aflã la Mănăstirea Bistriţa, ctitorie a Craioveştilor.

Domnia lui Moise poate fi luată drept o domnie model a timpului său: scurtă, oscilantă, măcinată de lupte interne între diversele fracţiuni nobiliare şi piperată cu execuţii şi lupte sângeroase. Neputinţa de a impune o viziune politică clară şi stabilă este indeobşte dictată de situaţia marilor puterilor învecinate: Imperiul Otoman, care, ajuns la apogeu, încerca disperat să amâne decăderea firească şi monarhia Habsburgilor, ce tocmai începea să îşi croiască stăpânirea şi pretenţiile în zonă.

[modifică] Bibliografie:

• Alexandru D. Xenopol "Istoria românilor din dacia Traiană", Bucureşti, 1986.
• "Mic dicţionar cu personalităţi care s-au născut, au trăit şi au creat, ori au avut legături cu meleagurile sibiene", Fascicolul V. K-L-M, Sibiu, 2001.

Predecesor: Radu de la Afumaţi

Domnitor al Ţării Româneşti 1529 - 1530

Succesor: Vlad al VI-lea Înecatul