Vlad al VI-lea Înecatul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vlad al VI-lea Înecatul (domnitor al Ţării Româneşti între iunie 1530 - septembrie 1532) este fiul lui Vlad al V-lea cel Tânăr (Vlăduţ) aşa cum rezultă dintr-un document din 26 iunie 1588 în care Mihnea al II-lea Turcitul punea în pomelnicul mănăstirii Dealu şi pe „Vlăduţ voievod, părintele lui Vlad voievod Înecatul“.

Domnia a obţinut-o de la Înalta Poartă în urma încercării lui Moise Vodă de a scutura jugul turcesc. În vara lui 1530 adună tabăra boierilor nemulţumiţi de politica autoritară a domnului şi, cu armata pusă la dispoziţie de sultan vine în ţară. Moise caută, în primă fază, să opună rezistenţă, apoi, trădat de boierimea temătoare de consecinţe în frunte cu familia Craioveştilor, renunţă şi se retrage în Transilvania.

Domnia scurtă a fost mult timp necunoscută datorită confuziilor dintre acest domn şi tatăl său, Vlad cel Tânăr, el însuşi semnând acte cu acest nume. Datorită istoricului Ion Donat, domnia lui Vlad Înecatul se relevă ca o domnie zdruncinată de tentative ale nobilimii de înlăturare de pe tron, în mare parte urzite şi conduse de boierii Craioveşti.

Imediat după suirea pe tronul părintelui său, Moise, ajutat de marele ban Barbu al II-lea Craiovescu, cumnatul său, strânge o armată de mercenari din Transilvania şi revine în ţară pentru a lua tronul. Pe 24 august trece prin pasul Rucăr, apoi se îndreaptă spre Slatina pentru a face joncţiunea cu trupele lui Barbu al II-lea Craiovescu. Pe 29 august 1530, într-o luptă dată la Viişoara, cei doi sunt ucişi iar armata strânsă spulberată.

Familia Craioveştilor nu se opreşte aici cu ura faţă de noul domn, în octombrie, Drăghici, fiul lui Danciu comisul Gogoasă şi fratele marelui ban Barbu Craiovescu ucis la Viişoara, adună în jurul lui toată nobilimea olteană şi „[...] înşelând împărăţia că ar fi fecior de domn, i-au dat domnia şi dovedindu-l boierii de mincinos, l-au spânzurat la Ţarigrad [...]“ („Cronologia tabelară“ în „Operele lui Constantin Brâncoveanu“, ed. Nicolae Iorga, Bucureşti, 1901, p.34). Şerban I, banul din Coiani, rudă prin alianţă cu Craioveştii şi bunicul viitorului voievod Radu Şerban, conduce delegaţia de boieri din partea domnitorului pentru dovedirea lui Drăghici Gogoaşă ca impostor, asistând la execuţia acestuia.

De această tentativă de luare a tronului se leagă şi piederea moşiei de baştină, Craiova, şi a băniei de către Craioveşti, fiind dată lui Hamza, banul din Obislav, rudă a domnului, dar şi nepot al Craioveştilor.

Comploturi legate de puternica familie Craiovească sunt şi cele ale boierilor din Spinişor precum şi cele ale boierilor din Văleni, şi ei înrudiţi îndeaproape cu banii Craiovei, dovediţi ca hicleni şi, conform legilor, confiscânduli-se moşiile iar unii dintre ei, care au fost prinşi, executaţi; precum şi ridicarea lui Dragodan voievod, personaj obscur identificat, după unii istorici, cu Drăghici Gogoaşă.

Vlad al VI-lea Înecatul este ctitorul mănăstirii Viforâta, important monument arhitectonic al secolului al XVI-lea în Ţara Românească.

Sfârşitul domniei lui Vlad al VI-lea Înecatul se leagă de un moment stupid de la care i se trage supranumele. Conform unor surse contemporane cu evenimentul, în vara anului 1532 „[...] s-a îmbătat odată, înecându-se împreună cu calul său într-o apă (Dâmboviţa n.a.) [...]“ (Adolf Armbruster „Dacoromano-Saxonica“, p.198).