Nabu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nabu (Vestitorul; babil. nabu -> vestire) este zeul sapienţial din Babilon (-> mitologii din Mesopotamia), fiul lui Marduk şi Sarpanitum; identificat adesea cu zeul asirian Nebo, era adorat ca patron al ştiinţei şi al scribilor, el însuşi scrib divin în templul ceresc E-Saggila, ţinând evidenţa faptelor celeste şi pământeşti şi statornicind domnia regilor mesopotamici.

Cu timpul cultul lui Nabu amplificându-se, i se adaugă zeului şi alte atribute: devine zeul revelatiei divine, fără care consiliul zeilor din panteonul babilonian nu ia nici o decizie.

Împreună cu soţia sa Tashmit (care nu a avut vreodata un cult autonom), Nabu ocroteşte arta scrisului (se credea că el a introdus scrierea în Babilon), orice fel de ştiinţă şi, fireşte, şcolile. Dar e totodată zeul magiei şi al manticii, iar ca ocrotitor al înţelepciunii (întrucât înţelepciune era mai ales cunoaşterea şi descifrarea mişcării astrelor), patrona astrologia, preoţii săi fiind de obicei şi astrologi.

În epoca ascensiunii Babilonului, i se mai atribuie şi deţinerea tăbliţelor în care erau înscrise numele tuturor oamenilor cu destinele lor.

La Babilon, de fiecare An Nou, Nabu îi făcea o vizită simbolică tatălui său Marduk, statuia sa fiind transportată de-a curmezişul cetăţii până în templul zeului suprem, a cărui statuie îl însoţea la întoarcere o parte din drum, spre Borsippa, sediul lui Nabu şi locul unde i s-a instituit cultul prima dată; de fapt Nabu era o divinitate mai veche decât Marduk, dar inversarea de situaţii ţinea de politica teologică a regelui Hammurabi.

Cultul lui Nabu capătă cea mai mare popularitate în Asiria (în varianta Nebo), sub Assurbanipal. Atunci, sau mai devreme, Nabu devine şi patronul planetei Mercur.

Emblema curentă a lui Nabu în Babilon şi Asiria era acelaşi stilus metalic cu care se imprimau cuneiformele în argila moale.

Nabu este menţionat şi în Biblie sub numele Nebo: