Nadejda Krupskaia
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nadejda Krupskaia (26 februarie 1869 - 27 februarie 1939) a fost o revoluţionară marxistă din Rusia. Ea s-a căsătorit cu liderul bolşevicilor, Vladimir Ilici Lenin, în 1898. A fost membră a facţiunii bolşevice a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia încă de la început. După victoria revoluţiei bolşevice a fost numită adjunct al Comisarului Poporului pentru Educaţie, Anatoli Lunacearski.
Povestea mariajului lui Krupskaia şi a lui Lenin a fost banală. Când s-au cunoscut la Sankt Peterburg în ianuarie 1894, Nadejda era profesoară la o şcoală serală pentru muncitori. Locuia cu mama sa, Elizaveta Vasilievna, văduva unui fost ofiţer de armată a cărui carieră a fost curmată brusc când s-a dovedit că avea legături cu organizaţii revoluţionare. A fost dat afară din armată, judecat şi în cele din urmă amnistiat, dar nu i s-a mai permis să lucreze în slujba statului. La scurtă vreme după exilarea lui Lenin la Şuşenskoe, Nadejda a fost exilată şi ea pentru delicte asemănătoare la Ufa, în sudul Munţilor Urali. Lenin a făcut o cerere la Departamentul Poliţiei, ca să se admită venirea Nadejdei, logodnica sa, la Şuşenskoe. Pe 10 iulie 1898, cei doi s-au căsătorit, iar la insistenţele Elizavetei Vasilievna s-a oficiat şi o slujbă religioasă. De-a lungul întregii căsnicii, Nadejda Krupskaia a fost o soţie binevoitoare, echilibrată şi blândă, un asistent de încredere al soţului ei, căruia îi selecta materialele, îi corecta manuscrisele şi asupra cărora făcea uneori aprecieri critice.
Deşi era foarte respectată în interiorul partidului, Krupskaia nu a fost capabilă să prevină consolidarea puterii lui Stalin după ce Lenin a murit. A fost izolată politic de Stalin şi de sprijinitorii acestuia.
