Neagoe Basarab

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Neagoe Basarab şi fiul său Teodosie(icoana grecească din Mănăstirea Dionysiou)

Neagoe Basarab a fost Domnitorul Ţării Româneşti între 1512 şi 1521. Soţia sa a fost Doamna Despina, din familia sârbă Brancovici.

Născut în familia de boieri Craioveşti, după unii fiul lui Pârvu Craiovescu, după alţii al lui Basarab cel Tânăr, Neagoe Basarab a fost un domnitor înţelept şi cumpătat. În secolul al 16-lea, Ţara Românească era quasi-independentă, fiind obligată să plătească un tribut Imperiului Otoman. Neagoe Basarab a încurajat dezvoltarea comerţului şi meşteşugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să menţină relaţii de prietenie cu vecinul său puternic, Ungaria. De asemenea, a încercat să stabilească relaţii diplomatice cu Veneţia şi Roma, şi chiar să medieze conflictul dintre Creştinii ortodocşi şi catolici, cu scopul de a unii creştinătatea împotriva ameninţării otomane. A continuat tradiţia bizantină şi a făcut donaţii generoase mănăstirilor ortodoxe (în Ţara Românească şi în toate ţările din Balcani). În timpul domniei sale, Mănăstirea Curtea de Argeş a fost construită de legendarul Meşter Manole . Lui Neagoe Basarab i se atribuie una din cele mai vechi capodopere ale literaturii vechi, "Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie", scrise în slavoneşte, dar traduse de cineva şi în româneşte (există o copie atestată în limba română din 1654), în care se abordează diferite subiecte printre care: filozofia, diplomaţia, etc.

La Wikisource există texte originale legate de Neagoe Basarab