Mănăstirea Curtea de Argeş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Catedrala Curtea de Argeş în anul 1880

Sub denumirea de Mânăstirea Curtea de Argeş este cunoscută o biserică episcopală, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Ţara Românească

Cuprins

1 Istoric
2 Arhitectura
3 Legenda
4 Bibliografie
5 Vezi şi

[modifică] Istoric

Mânăstirea a fost construită de Neagoe Basarab (1512 - 1517) pe locul vechii mitropolii (1359). Pictura interioară, realizată de zugravul Dobromir, a fost terminată în anul 1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi. Ea este păstrată fragmentar în Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Reparată de câteva ori, biserica a fost restaurată (1875 - 1886) de arhitectul francez Lecomte de Nouy, care i-a adus şi unele modificări care au diminuat valoarea istorică a monumentului. Construită din piatră făţuită şi profilată, biserica are un plan triconic, reluat şi în alte construcţii (mitropolia din Bucureşti, biserica fostei mănăstiri Cotroceni etc.).

[modifică] Arhitectura

Biserica are o turlă mare pe naos, alta pe pronaosul supralărgit şi două turle mai mici, răsucite, plasate pe colţurile vestice ale pronaosului. Pronaosul este evidenţiat în acest fel deoarece îndeplinea şi funcţia de necropolă. Sistemul său de boltire este susţinut de 12 stâlpi. Faţadele sunt acoperite în două registre separate printr-un brâu în torsadă cu o bogată decoraţie în relief plat, constând din motive caucaziene şi islamice. În pronaos se află mai multe morminte acoperite cu lespezi de piatră, cea mai valoroasă din punct de vedere artistic fiind cea a lui Radu de la Afumaţi (1529), care îl înfăţişează pe viteazul domnitor călare şi cu sceptrul în mână.

[modifică] Legenda

În apropierea bisericii se află fântâna meşterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.
Legenda spune că meşterul Manole şi-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri soţia deoarece tot cea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda ne dă o explicaţie şi pentru fântâna meşterului Manole: când domnitorul a văzut această măreaţă construcţie i-a întrebat pe cei zece meşteri dacă mai pot construi o mănăstire mai frumoasă decât aceasta. Aceştia au răspun afirmativ, iar domnitorul, pentru a împiedica posibila construcţie a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcaţi meşteri să fie dărâmate şi astfel cei zece "meşteri mari, calfe şi zidari" au rămas blocaţi pe acoperiş. Ei şi-au făcut aripi din şindrile şi s-au aruncat de pe acoperişul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămaţi, dar toţi au murit. În locul unde s-a prăbuşit meşterul Manole a apărut un izvor, fântâna meşterului Manole.