Pădurea spânzuraţilor (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pădurea spânzuraţilor

Rating
Regizor	Liviu Ciulei
Scenarist	Titus Popovici după romanul omonim a lui Liviu Rebreanu
În rolurile principale	Victor Rebengiuc, Liviu Ciulei, Ştefan Ciubotăraşu, Ana Széles< Gina Partichi, György Kovács
Producător	Studioul "Bucureşti"
Distribuitor	"Româniafilm"
Imagine	{{{imaginea}}}
Muzică	{{{muzica}}}
Montaj	{{{montaj}}}
Premiera	1965 (intl.) România: 1965 Moldova: -
Durată	-
Limba originală	română
Disponibil în română	{{{dispromână}}}
Premii	"Premiul pentru regie" (Festivalul internaţional de film de la Cannes-1965)
Buget	-
Pagina Cinemagia
IMDb profile

Filmul Pădurea spânzuraţilor, este o ecranizare a romanului omonim al scriitorului român Liviu Rebreanu.

Producţia este realizată în anul 1965 de Studioul Cinematografic "Bucureşti", studio care funcţiona în noul Centru de Producţie Cinemtatografică construit la Buftea. Este realizat de apoi cunoscutul regizor Liviu Ciulei, acesta alegând în rolul principal a locotenentului Apostol Bologa pe tânarul actor Victor Rebengiuc, rol care l-a consacrat pe acesta în lumea cinematografului. De asemeni mai joacă în film însăşi regizorul (Klapka) şi acriţa Ana Széles (Ilona).

Filmul a fost foarte bine primit atât de critică cât şi de publicul românesc. Autorităţile comuniste au fost mulţumite că cinematografia noastră a reuşit să producă filme în conformitate cu preceptele noii revoluţii culturale.

Dar mai presus de toate filmul scoate în evidenţă capacitatea de a gândi în termeni cinematografici a regizorului, de a produce valori deosebite care pot să se insereze circuitului internaţional.

Pădurea spânzuraţilor, este apogeul experienţei regizorale a lui Liviu Ciulei după în realizarea altor filme, Erupţia, Valurile Dunării şi ca secund la Moara cu noroc (regizor Victor Iliu). La aceasta se mai adaugă şi experienţa sa ca actor şi scenograf.

Liviu Ciulei, prin acest film se defineşte a fi un regizor care crede în imagine. Alegerea decorurilor este semnificativă ca expresivitate, în structuri naturale care definesc locuri unde are loc acţiunea, punctând-o. Nimic nu apare întâmplător în decorul acţiunii filmului: stivele de coşciuge, grămezile de scaune, vrafurile de bocanci, nemunăratele obiecte din camera logodnicei, lucrurile aruncate anapoda din castel sau ciudata boală a pădurii, arături uscate, lumina lividă a întinderilor. Toate aceste contribuie din plin acţiunii, o acţiune sumbră, bolnăvicioasă, tensionată a războiului care a cuprins şi participanţii.

Aceasta este cauza care filmul apare în cinematografia românească ca un fenomen deosebit, o deschidere spre nou, spre adevărata creaţie artistică, creaţie artistică care se ridică dincolo de orice concept politic. Filmul depăşeşte acea optică teatrală a punerii în scenă a acţiunii inerentă oricărei cinematografii la începuturi. Şi asta a fost realitatea, cinematografia românească în acei ani mai era la început, scenariştii, regizorii şi actorii fiind în general oameni tineri, dar plini de entuziasm. Numai aşa a putut fi realizat un film emblemă cum a fost şi este Pădurea spânzuraţilor, care se poate spune fără echivoc că prin vizualizare a concurat cartea.

Prin Pădurea spânzuraţilor, filmul artistic românesc se face cunoscut în lume. În anul 1965, participând la la Festivalul Internaţional al Filmului de la Cannes, Franţa, regizorul Liviu Ciulei a fost recompensat cu Premiul pentru regie.

Remarci din presa de specialitate a vremii

"...capabil să susţină confruntarea internaţională" (Ecaterina Oproiu - revista "Cinema",nr.4/1965)

"...fascinant şi aproape fără cusur pe planul formelor, al eleganţei şi rafinamentului distilat în imagini pe pânză" (Florian Potra-1968)