Pan ku
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În mitologia chineză Pan Ku este zeul primordial, creatorul lumii. La începuturi se spune că totul era „un vârtej întunecat”, un haos din care s-a născut Pan Ku, o fiinţă antropomorfă. Acesta a crescut treptat hrănindu-se din cele mai mici fărâme ale universului, cu ochii închişi, dormind un somn de optsprezece mii de ani. În cele din urmă, Pan Ku se trezeşte din somn, deschide ochii, dar fiindcă în jurul lui era doar întuneric, nu vede nimic. Înfuriat de această situaţie, zeul loveşte întunericul cu pumnul lui uriaş şi împrăştie elementele haosului. Învolburarea haosului încetează, urmând după ea o nouă mişcare a materiei: toate lucrurile uşoare şi pure sunt eliberate şi se ridică, iar toate elementele grele şi grosolane se cufundă. Astfel apar cerul şi pământul. Stând în picioare, cu tălpile pe pământ şi cu capul în cer, Pan Ku împiedica apropierea şi reunificarea acestor două spaţii. Cu fiecare zi care trecea, pământul se îngroşa cu trei metri, pe măsură ce materia se depunea. În acelaşi timp şi Pan Ku se înălţa cu trei metri. Timp de optsprezece mii de ani, Pan Ku a continuat să crească, până când trupul său a devenit gigantic, iar cerul şi pământul au căpătat o grosime considerabilă. La un moment dat, Pan Ku s-a încredinţat că pământul şi cerul erau fixate la locul lor şi nu se mai puteau contopi. Atunci, s-a aşezat pe pământ ca să se odihnească şi a murit. Trupul său neînsufleţit a ajutat la desăvârşirea şi înfrumuseţarea actului creator. Suflarea sa s-a transformat în vânt şi în nori. Vocea a devenit tunet, ochii – soarele şi luna. Părul şi barba au devenit stele, iar sudoarea frunţii, ploaie şi rouă. Carnea sa s-a transformat în munţi. Mâinile şi picioarele au format cei doi poli (nordic şi sudic), estul îndepărtat şi vestul îndepărtat. Sângele lui s-a metamorfozat în râuri, iar venele au devenit drumurile ce străbat pământul. Tot carnea sa a format îngrăşământul câmpurilor, iar părul corpului său a crescut precum florile şi copacii. Oasele şi dinţii au pătruns în adâncul pământului şi au devenit metale preţioase.
Mitul lui Pan Ku se aseamănă într-o anumită măsură cu cel al gigantului Ymir (mitologia nordică sau al zeiţei Tiamat (mitologia mesopotamică). Ca şi în cazul celorlalţi doi, lumea a fost creată din trupul unei fiinţe gigantice.
