Pretor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pretor sau Praetorius (v. lat.: Praetor "cel ce merge înainte") a fost un titlu în Roma antică încă din anul 366 î.e.n. al conducătorilor de armată, superioriorul lui fiind numai consulul, cea mai înaltă funcţie de stat a unui pretor era (Praetor urbanus) căruia din anul 242 î.e.n. a primit ca ajutor un (Praetor peregrinus).
In afară de funcţia miltară, pretorul putea să emită edicte, având şi alte funcţii de stat, ca şi atribuţii de judecător, fiind ales în funcţie ca şi un consul.
