Puşcaşii letoni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
[modifică] Puşcaşii Letoni
Puşcaşii letoni au fost unităţi militare formate începând cu anul 1915 în Letonia, având ca scop apărarea teritoriilor baltice împotriva agresiunii germane în timpul primului război mondial. La început, batalioanele au fost formate din voluntari, dar din 1916 s-au început înrolările obligatorii în rândul populaţiei letone. Divizia de puşcaşi letoni a numărat pâna la 40.000 de soldaţi.
Din 1915 până în 1917, puşcaşii letoni au luptat în cadrul armatei ţariste împotriva poziţiilor germane de-a lungul râului Daugava. În decembrie 1916 şi ianuarie 1917, puşcaşii letoni au suferit pierderi grele în bătăliile de Crăciun, o serie de lupte care au durat aproximativ o lună. Luptele au început printr-un atac surpriză în ziua de Crăciun asupra poziţiilor germane. În ciuda pierderilor grele, puşcaşii letoni au reuşit să străpungă liniile inamicului, dar eforturile lor au fost irosite de comandanţii militari ruşi, care nu au sprijinit şi nu au continuat atacul. Armata rusă a pierdut aproximativ 26.000 de soldaţi în atacul eşuat. Pierderile includ şi pe cei 9.000 de letoni căzuţi pe câmpul de luptă, o treime din numărul total al Diviziei letone. Pierderile grele suferite de letoni au fost unul dintre motivele principale ale resentimentelor puternice ale puşcaşilor faţa de generalii ruşi şi faţă de ţar. Aceste resentimente au dus la apariţia sprijinului pentru bolşevicii care erau apărătorii încheierii războiului.
[modifică] Puşcaşii roşii letoni
În 1917, un mare număr de puşcaşi letoni au trecut de partea bolşevicilor. Ei au devenit cunoscuţi ca puşcaşii roşii letoni (красные латышские стрелки) şi au participat activ la războiul civil rus. Letonii au luat parte la înăbuşirea revoltelor antibolşevice din Moscova şi Iaroslavl în 1918. Ei au lupta împotriva lui Denikin, Iudenici şi Wrangel. În 1919, Divizia letonă a primit cel mai înalt ordin sovietic din acele timpuri – Steagul Roşu de Onoare a VŢIK. Ofiţerul leton Jukums Vācietis a fost primul comandant suprem al Armatei Roşii. Puşcaşii roşii letoni au luat parte la tentativa din 1919 de stabilire a unui stat sovietic în Letonia. Ei au fost învinşi de voluntarii germani baltici în luptele din vestul Letoniei şi de nou formata armată naţională letonă, aliată cu armata poloneză, în Letonia răsăriteană.
11.395 foşti puşcaşi roşii letoni s-au repatriat după tratatul de pace dintre Letonia şi Rusia bolşevică din 1920. Alţi puşcaşi letoni au rămas în Rusia şi au ocupat funcţii importante în cadrul Armatei Roşii, a Partidului Bolşevic sau ai CEKA. Cea mai mulţi dintre ei au fost arestaţi sau executaţi în timpul Marii Epurări, o perioadă în care Partidul Comunist Leton a fost ţinta preferată pentru epurări.
Modul în care sunt apreciaţi în ziua de azi puşcaşii roşii letoni este o chestiune foarte controversată. Se mai discută încă dacă statuia acestora din Riga să fie sau nu demolată, în condiţiile în care ei sunt consideraţi când pro-comunişti, când pro-letoni.
