Rotacism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rotacismul sau rotacizarea este o schimbare fonetică ce constă în transformarea unui fonem în [r].
În unele limbi rotacismul se manifestă în flexiune. Este cazul, de exemplu, în limba latină, al substantivelor de declinarea a treia, la care [s] se schimbă în [r]: nominativ flos (“floare”), genitiv floris.
În alte limbi rotacismul constituie o evoluţie fonetică în raport cu limba de origine. În limba română, aceasta constă în transformarea lui [l] intervocalic din latină în [r]: solem > “soare”, caelum > “cer”, molam > “moară”.
În limba română veche este atestat şi rotacismul lui [n] intervocalic din latină, în aşa-numitele texte rotacizante (Codicele Voroneţean, Psaltirea Voroneţeană, Psaltirea Scheiană şi Psaltirea Hurmuzaki).
În limba română modernă, rotacizarea lui [n] se întâlneşte în graiul din Ţara Moţilor: găiră (“găină”), lură (“lună”).
Rotacismul lui [n] este caracteristic limbii istroromâne: bire (“bine”), rumâri (“români”).
[modifică] Surse
Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Dicţionar de termeni lingvistici, Bucureşti, Teora, 1998
Sala, Marius et al., Enciclopedia limbilor romanice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1989
