Sark

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

**Sark**
[[Image:{{{simbol2}}}\|100px\|Stema Insulei Sark]]
Informaţii
Ţară:	Guernsey
Capitală:	Sark
Suprafaţă:	5 km²
Populaţie: •În 2002: •Densitate:	610 loc. 122 loc/km²
Senior	John Michael Beaumont
{{{numecod}}}	`{{{cod}}}`
Web:	{{{web}}}
{{{subdiviziuni}}}:	{{{subdiviziunilista}}}
Hartă

Nota: {{{nota}}}

Sark (franceză Sercq; Sercquiais: Sèr) este o insulă mică situată în Marea Mânecii. Face parte din Insulele Canalului şi aparţine de Bailiwick-ul Guernsey. Insula este o zonă fără automobile, singurele vehicole fiind atelaje trase de cai, biciclete, tractoare şi mici vehicole electirce sau motorete pentru persoanele în vârstă. Principalele industrii ale insulei sunt serviciile financiare şi turismul.

[modifică] Geografie

Poziţia insulei pe Glob şi faţă de Europa.

Sark este formată din două părţi: Sark Mică (Little Sark) şi Sark Mare (Greater Sark) unite printr-un istm numit La Coupée (tăietura) cu o lărgime de aproximativ trei metrii, situat la aproximativ 90 m înălţime. În 1900 au fost construite bariere de protecţie iar în 1945, cu ajutorul prizonierilor de război germani a fost construit peste istm un drum betonat.

Insula Brecqhou se află tot sub jurisdicţia insulei Sark, fiind o insulă privată, deţinută din 1993 de Sir David şi Sir Frederick Barclay.

[modifică] Sistem Politic

Sark este considerat a fi ultimul regim feudal din Europa.

[modifică] Seniorul

Reşedinţa Seniorului Insulei Sark

Seniorul insulei Sark este şeful guvernului feudal al insulei. Din 1974 seniorul este John Michael Beaumont, cel de al 22-lea senior al insulei. Multe legin, în principal cele legate de moştenire şi de puterile seniorului sunt neschimbate din 1565, din vremea reginei Elisabeta I-a a Angliei. Astfel, Seniorul este singura persoană de pe insulă autorizată să crească porumbei şi să aibă căţele necastrate. De asemenea el este proprietarul tuturor resturilor lăsate de mare între mareea înaltă şi mareea joasă.

[modifică] Tenant

Insula este divizată în 40 de parcele (feude), corespunzătoare celor 40 de famili care au colonizat-o. Fiecare parcelă se află în utilizarea unui tenant. Acestea sunt închiriate perpetuu de către Senior iar regulile de schimbare a proprietăţii sau moştenire sunt foarte stricte. De asmenea Seniorul a mai închiriat de-a lungul anilor alte proprietăţi mai mici dar utilizatorii acestora au privilegii şi drepturi mai reduse.

[modifică] Parlamentul

Parlamentul insulei Sark este numit în engleză Chief Pleas, în franceză Chefs Plaids şi în limba sercquais Cheurs Pliaids. Membrii parlamentului sunt cei 40 de tenanţi plus 12 deputaţi aleşi prin sufragiu universal pe o durată de trei ani. Actualmente se desfăşoară un proces de democratizare a sistemului parlamentar, ultima propunere fiind de introducere a unui parlament format din 24 membrii aleşi.

[modifică] Istorie

Vedere aeriană a Insulei Sark

Insula a fost pentru mult timp bază de operaţiuni pentru piraţi şi stabiliment ale comunităţilor monastice. În Secolul XVI seniorul din Saint Ouen din Jersey a primit ordin să colonizeze insula pentru a împiedica activităţile piraţilor. Astfel 40 de familii s-au instalat, şi insula a fost împărţită în cele 40 de feude.

În timpul celui de al doilea război mondial isnuala afost ocupată de Germania Nazistă între 1940-1945 iar în noaptea de 3 spre 4 octombrie 1942 pe insulă a avut loc o acţiune de comando a armatei britanice.

În 1991, un specialist francez în fizică nucleară, André Gardes, a încercat de unul singur să realizeze o invazie a insulei, inarmat cu o armă semi-automată. A fost arestat însă de către ofiţerul de poliţie al insulei în timp ce îşi reîncărca arma.

[modifică] Sercquiais

Sercquiais sau franceză de Sark (uneori în engleză Sarkese, în limba Sercquiais Serkyee) este un dialect al limbii normande vorbit în insula Sark. Este un dialect descendent al Jèrriais vorbită în Jersey, influenţat puternic de dialectul dgèrnésiais vorbit în Guernsey. Cu toate că lexicul limbii este puternic influenţat de limba engleză, dialectul sercquiais conţine încă o serie de caracteristici pierdute din limba Jèrriais. Este încă vorbită de persoanele în vârstă de pe insulă, dar a suferit mult datorită numărului mare de englezi stabiliţi pe insulă şi neglijării de către oficialităţi.