Steagul Europei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Steagul european e format dintr-un cerc de douăsprezece stele aurii pe un fundal albastru. Deşi steagul este asociat de obicei cu Uniunea Europeană, a fost folosit iniţial de Consiliul Europei, pentru a reprezenta acest continent ca un întreg.
Steagul a fost adoptat iniţial de Consiliul Europei la 8 decembrie 1955, proiectul câştigător aparţinându-i lui Arsène Heitz. De la început, Consiliul Europi a dorit ca acest steag să fie folosit de alte organizaţii regionale care doreau integrarea europeană.
Comunitatea Europeană l-a adoptat la 26 mai 1986. Uniunea Europeană, care a fost înfinţată prin Tratatul de la Maastricht în 1992 pentru a înlocui Comunitatea Europeană şi a-i prelua atribuţiile, a adoptat de asemenea acest steag. De atunci, utilizarea lui a stat sub controlul atât al Consiliului Europei, cât şi al Uniunii Europene.
Steagul apare pe aversul tuturor bancnotelor euro, iar stelele pe monedele euro, precum şi pe permisele de conducere şi plăcuţele de înmatriculare eliberate în ţările membre ale UE.
Numărul de stele de pe steag este fix (12), şi nu are legătură cu numărul de state membre ale Uniunii. În 1953, Consiliul Europei avea 15 membri. S-a propus ca steagul să aibă câte o stea pentru fiecare membru, şi să nu se schimbe la aderarea unor noi membri. Germania de Vest a obiectat la această măsură, deoarece unul dintre membri era regiunea disputată Saarland, iar o stea proprie ar implica suveranitatea acestei regiuni. Franţa a obiectat la un proiect cu paisprezece stele, deoarece acest lucru ar fi implicat integrarea Saarlandului în Germania. În cele din urmă, a fost adoptat numărul 12, ca simbol al perfecţiunii, fără conotaţii politice[1].
[modifică] Greşeli obişnuite
 Acest steag (sau stelele individual) este răsturnat. |
 stelele au fost rotite; poziţia corectă este cu două vârfuri jos şi unul sus. |
 Stelele se află în poziţii greşite; ele ar trebui să fie în locul orelor. |
