Tratatul de la Maastricht
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tratatul privind Uniunea Europeană (numit şi Tratatul de la Maastricht) a fost semnat de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înfiinţarea Comunităţii Europene. Acest tratat a pus bazele Uniunii Europene.
Cuprins |
[modifică] Introducere
După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat deja la 7 februarie 1992. Din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepţie de neconstituţionalitate împotriva acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993. Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a popoarelor Europei”.
Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE şi a Tratatului EURATOM acest document este şi actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea adoptării unei Constituţii definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.
Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuieşte însă vechile Comunităţi Europene, ci le reuneşte sub un numitor comun, acela al unei noi “politici şi forme de colaborare”. Împreună cu celelalte elemente Comunităţile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:
- Comunităţile Europene
- Colaborarea în politica externă şi de securitate (PESC),
- Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (CPJMP).
| Uniunea Europeană | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Primul pilon (supranaţional-federaţie) | Al doilea pilon (interguvernamental-confederaţie) | Al treilea pilon (interguvernamental-confederaţie) | ||||
| Comunităţile Europene (CE) | Politica externă şi de securitate comună (PESC) | Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (JAI) | ||||
|
Politica externă:
Politica de securitate:
|
|
||||
[modifică] Conţinutul tratatului
Uniunea monetară şi economică
Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice şi Monetare în trei etape. Conform tratatului moneda unică europeană urmează să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 şi cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o ţară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergenţă), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergenţă sunt următoarele: politica financiară, nivelul preţurilor, al dobânzilor şi al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% şi gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referinţă 1997.
Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mişcare un automatism, conform căruia ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniştri pot participa şi la uniunea monetară. Numai Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană.
Politica externă şi de securitate comună
Vechea Politică Europeană de Colaborare a fost înlocuită prin Tratatul de la Maastricht de Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC). Cu toate că PESC este un pilon al UE, deciziile sunt luate în cele din urmă de statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este nevoie de aceea de un vot în unanimitate.
Cetăţenia europeană
Nu înlocuieşte cetăţenia naţională, ci o completează. Cetăţenia europeană o deţine orice persoană care are cetăţenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă printre altele dreptul de şedere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv şi activ la alegerile locale precum şi dreptul de a alege deputaţii din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut pe teritoriul UE.
Procesul de democratizare
O altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta Parlamentul European are în anumite domenii aceleaşi drepturi ca şi Consiliul de Miniştri. În afară de aceasta s-a hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.
Colaborarea în domeniul politicii interne şi juridice
În tratat s-a hotărât îmbunătăţirea colaborării în domeniul juridic şi al afacerilor interne. Pentru o mai bună coordonare a colaborării poliţieneşti a fost înfiinţat Oficiul European de Poliţie Europol, cu sediul la Haga.
[modifică] Modificări ulterioare
Tratatul UE a fost ulterior modificat şi completat prin Tratatul de la Amsterdam (1999) şi Tratatul de la Nisa (2003). Astfel, a fost consolidată poziţia Parlamentului European prin perfecţionarea şi extinderea procedeului codecizional.
| Istoria, structura şi tratatele Uniunii Europene | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 1952 | 1958 | 1967 | 1993 | 1999 | 2003 | ? | |||
| Comunităţile Europene: CECO, CEE, Euratom | Uniunea Europeană (UE) | ||||||||
| Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) | |||||||||
| Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom) | |||||||||
| Comunitatea Economică Europeană (CEE) | Comunitatea Europeană (CE) | ||||||||
| Justiţie şi afaceri interne (JAI) | |||||||||
| Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală (CPJMP) | |||||||||
| Politica externă şi de securitate comună (PESC) | |||||||||
| Tratatul de la Paris |
Tratatele de la Roma |
Tratatul de fuziune |
Tratatul de la Maastricht |
Tratatul de la Amsterdam |
Tratatul de la Nisa |
Constituţia Europeană |
|||
| "TREI PILONI" - Comunităţile Europene (CE, Euratom), Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC), Justiţie şi Afaceri Interne | |||||||||
[modifică] Legături externe
- ro Textul integral al tratatului –
PDF
