Subdiviziunile Angliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Harta diviziunilor Anglei comitatele de tip shire indicate în roz, burg-urile metropolitane şi londoneze indicate în purpuriu şi autorităţile unitare indicate în roşu.

Din punct de vedere administrativ, Anglia este divizată în entităţi subnaţionale ce pot fi grupate pe patru nivele. Diverse legislaţii au creat entităţi subnaţionale alternative la diferite nivele.

[modifică] Nivel regional

Pentru detalii, vedeţi articolul  Regiunile Anglieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Cel mai înalt nivel de diviziune administrativă a Angliei este regiunea ce conţine unul sau mai multe comitate. Nouă regiuni au fost create în 1994 iar din 1996 acestea au rolul de circumscripţii ale Parlamentului European pentru Anglia. Toate au acelaşi statut, dar doar regiunea Londra Mare are un nivel substanţial de autonomie administrativă locală. De asemenea, regiunile variază foarte mult atât în ceea ce priveşte populaţia cât şi suprafaţa ocupată.

[modifică] Nivelul comitatelor

Pentru detalii, vedeţi articolul  Comitatele ceremoniale ale Anglieivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Anglia este divizată în Comitate Ceremoniale numite uneori Comitate Geografice sau simplu comitate. Fiecare comitat are numit un Lord Locotenent care este reprezentantul Coroanei Britanice în respectivul comitat. Aceste comitate sunt folosite de majoritatea oamenilor pentru a se descrie locul unde locuiesc în Anglia. Cu toate acestea, multe nu sunt utilizate ca subunităţi administrative, deoarece fie sunt prea mari, fie includ arii urbane foarte populate. Ele sunt luate însă în consideraţie pentru a determina circumscripţiile electorale.

Din considerente administrative, Anglia este divizată în patru tipuri de subunităţi naţionale la nivelul comitatelor ce sunt folosite pentru administraţie locală.

[modifică] Comitat metropolitan

Sunt şase comitate metropolitane, fiecare divizat în districte metropolitane, numite burg-uri (engleză boroughs), care acoperă zonele urbane mari cu excepţia Londrei. Au fost create în 1974 iar în 1986 consiliile comitatelor au fost desfiinţate, funcţiile lor fiind transferate districtelor individuale sau înlocuite cu autorităţi comune ale mai multor districte.

[modifică] Comitat de tip "shire"

Comitatele shire au fost create tot în 1974 şi sunt cunoscute din punct de vedere legal ca şi comitate ne-metropolitane. Acestea sunt divizate în districte ne-metropolitane şi acoperă cea mai mare parte din ţară, dar în principal zonele rurale. Acestea pot fi identificate prin faptul că numele multora, dar nu al tuturora, conţine sufix-ul "-shire". În cele mai multe, administraţia locală este organizată pe două nivele: un consiliu al comitatului şi mai multe consilii ale districtelor constituente.

Termenul "comitat shire" este o tautologie, deoarece în engleză, termenul comitat (county) este de origine franceză iar termenul shire provine din saxonă.

[modifică] Autoritate Unitară

Autorităţile unitare au fost create în anii 90 şi sunt unităţi administrative organizate pe un singur nivel, ce combină funcţiile consiliilor comitatelor şi ale districtelor din cazul comitatelor ne-metropolitane. Sunt definite fie ca şi comitate formate dintr-un singur district fie comitate fără districte. Autorităţile unitare sunt fie oraşe mari ce sunt administrate independent faţă de consiliul comitatului învecinat, fie comitate cu populaţii reduse. În practică însă, cele mai multe autorităţi unitare nu sunt în totalitate unitare deoarece multe servicii ca de exemplu poliţia, pompierii, transportul public sau serviciile de ecologizare sunt comune cu ale altor autorităţi.

[modifică] Londra Mare

Pentru detalii, vedeţi articolul  Londra Marevedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Londra Mare a fst creată în 1965 şi este considerată uneori ca un comitat metropolitan, dar nu este definit astfel. Este divizată în două oraşe: City of London şi City of Westminster şi 31 de London Boroughs ("burguri londoneze").

[modifică] Nivelul districtelor

Districtele Angliei sunt nivele de organizare administrativă sub nivelul comitatelor. Există câteva tipuri speciale de districte: burg (engleză borough), oraş (engleză city) sau burg regal.

[modifică] District Metropolitan

Comitatele metropolitane sunt divizate în districte metropolitane numite de obicei burg-uri. Odată cu dizolvarea consiliilor comitatelor metropolitane, puterile administrative ale districtelor au fost lărgite, ele având un statut asemănător cu cel al autorităţilor unitare.

[modifică] District Ne-metropolitan

Comitatele shire sunt divizate în districte ne-metropolitane. Administraţia este împărţită cu consiliul comitatului.

[modifică] Burgurile Londrei

În Londra Mare cele 31 de burg-uri şi City of Westminster au aproximativ acelaşi statut cu autorităţile unitare, cu diferenţa că Autoritatea Londrei Mari există şi are rolul de a le coordona activitatăţile.

[modifică] Nivelul Parohiilor civile

Nivelul Parohiilor civile este cel mai de jos nivel de organizare administrativă în Anglia. Parohiile civile nu ocupă toată suprafaţa Angliei, fiind de exemplu interzise în Londra Mare şi neexistente în metropole sau în oraţele mari. Totuţi, guvernarea actuală încurajează formarea de noi parohii civile şi numărul acestora este în creştere, în ultimul deceniu aproape 100 noi parohii civile fiind înfiinţate.

Acestea sunt administrate de obicei de către un consiliu cu diverse responsabilităţi locale. Consiliile parohiilor civile pot, dacă doresc, să devină consilii orăşeneşti, iar preşedintele consiliului în acest caz poartă titlul de Primar. Din cele aproape 8700 de parohii civile conduse de un consiliu, aproximativ 400 sunt conduse de consilii orăşeneşti. Consiliile parohiilor se aleg prin vot pe o perioadă de patru ani. În cazul în care o parohie civilă conţine mai puţin de 200 de persoane cu drept de vot, este considerată prea mică pentru a avea un consiliu şi atunci este guvernată prin reuniuni ale parohiei civile, acesta fiind un exemplu de democraţie directă. Există aproximativ 1500 de parohii civile fără consiliu.

[modifică] Bibliografie

• CIA World Fact Book 2002