Substanţă albă

Substanţa albă reprezintă unul din cele două componente solide ale sistemului nervos central. Ea este situată în profunzimea emisferelor cerebrale şi cerebeloase, în timp ce în măduva spinării ea ocupă o poziţie superficială. Agregate de substanţă cenuşie, ca de exemplu nucleii bazali (talamusul, nucleul caudat, putamenul, globul palid, nucleul subtalamic, nucleul accumbens), nucleii trunchiului cerebral (nucleul roşu, substanţa neagră, nucleii nervilor cranieni) sunt distribuiţi în profunzimea substanţei albe. Cerebelul este structurat într-o manieră similiară, cu scoarţa cerebeloasă situată la suprafaţă şi nucleii cerebelului (nucleul dentat, nucleul globos, nucleul emboliform şi nucleul fastigial) distribuiţi în profunzimea substanţei albe. Ventriculii cerebrali (ventriculii laterali, ventriculul trei, aqueductul lui Sylviusul şi ventriculul patru) sunt situaţi, de asemenea, în profunzimea substanţei albe.

Substanţa albă e compusă în cea mai mare parte din prelungirile axonale (axoni) ale corpilor celulari (neuroni - situaţi în exclusivitate în substanţa cenuşie). Axonii au rolul de a conecta diferitele zone ale substanţei cenuşii. Ei transmit impulsurile nervoase (potenţiale de acţiune) de la un neuron la altul. Substanţa albă cerebrală si spinală nu conţine dendrite (un alt tip de prelungiri neuronale - multiple, cu conducere centripetă), care pot fi întîlnite exclusiv în substanţa cenusie (substaţa cenuşie e compusă din corpi celulari, dendrite şi axoni scurţi).

În substanţa albă, prelungirile axonale sunt acoperite de un strat (teacă) de mielină. Mielina are rolul de a izola electric fibrele nervoase şi de a facilita o conducere rapidă a potenţialelor de acţiune, la un cost metabolic scăzut. În sistemul nervos central, teaca de mielină e produsă de oligodendrocite, o varietate specializată de cellule gliale (vezi glie, neuroglie). Spre deosebire de sistemul nervos periferic, unde multiple celule Schwann contribuie la teaca de mielină a unui singur axon, în sistemul nervos central, un singur oligodendrocit contribuie la teaca de mielină a unui grup de axoni. Această distincţie are o semnificaţie clinică importantă, deoarece o leziune la nivelul unui singur oligodendrocit duce la demielinizarea unui grup de axoni, în timp ce o leziune la nivelul unei singure celule Schwann afectează un singur axon, deci are consecinţe mai reduse. Mănunchiurile de fibre axonale din substanţa albă pot fi împărţite în trei categorii majore: fibre de asociaţie, fibre comisurale şi fibre de proiecţie. Fibrele de asociaţie conectează diferite arii corticale aflate în aceeasi emisferă cerebrală. Exemple includ: cingulumul, fasciculul longitudinal superior, fasciculul longitudinal inferior, fasciculul uncinat. Fibrele comisurale, (corpul calos, comisura anterioară, comisura posterioară) conecteaza între ele cele două emisfere cerebrale. Fibrele de proiecţie conectează diverse arii corticale cu structuri subcorticale (de exemplu: fibrele de proiecţie talamo-corticale, radiaţia optică), cu trunchiul cerebral (fasciculul cortico-mezencefalic, cortico-pontin şi cortico-bulbar), cu cerebelul (pedunculii cerebeloşi superior, mijlociu şi inferior) şi cu măduva spinării (tractul cortico-spinal, cunoscut şi sub numele de tractul piramidal, calea piramidală sau calea motorie).

Substanţa cenuşie e compusă în cea mai mare parte din neuroni (corpi celulari), alături de dendrite şi axoni scurţi. Într-o formulare simplificată, substanţa cenuşie poate fi privită ca fiind responsabilă de procesarea informaţiei, în timp ce substanţa albă asigură transmisia informaţiei. Unele leziuni la nivelul substanţei albe pot fi reversibile, în timp ce capacitatea de regenerare a corpilor celulari din substanţa cenuşie e extrem de limitată.

Acest articol legat de anatomia umană este un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui!. Vezi Proiectele Biologie şi Medicină.