Supraconductibilitate
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în octombrie 2005. |
Supraconductibilitatea sau superconductibilitatea este un fenomenul la care rezistivitatea electrică a unui material tinde spre zero, dacă temperatura sa este mai mică decât o anumită valoare specifică materialului, numită temperatură critică. Ca efect al supraconductibilităţii curentului electric trece perpetuu, a aparent fără nicio forţă exterioară de întreţinere şi fără pierderi, printr-un mediu potrivit. Este un caz evident şi tipic de mişcare perpetuă - perpetuum mobile (exemplu: scânteia prin vid înaintat şi fulgerul globular).
Există şi materiale solide ce devin superconductoare numai sub o anumită temperatură critică. Printr-un inel superconductor, odată stabilit un curent electric circular, acesta se poate menţine infinit în timp dacă temparatura este menţinuta şi nu intervin câmpuri magnetice puternice. Simultan apare şi un cuplu motor difuz circular, ce poate pune în rotaţie inelul în sens invers curentului. Totodată s-au observat şi modificări ale forţei gravitaţionale în jurul inelului când acesta este străbătut de curent. Până în prezent nu s-a putut da o explicaţie corectă acestor fenomene. Poate cauza acestui eşec este tocmai greşeala marilor fizicieni de a considera aşa zisul "spaţiu vid" chiar vid absolut. De curând teoriile asupra etherului au început să fie revizuite şi corectate.
Fenomenul a fost observat pentru prima dată de către Heike Kamerling Onnes în 1911. Studiind dependenţa de temperatură a mercurului, ei au observat că sub o anumită temperatură, apropriată de temperatura heliului lichid (4,2 K), rezistivitatea scade brusc către zero. Ulterior s-a putut determina o temperatura critică pentru diferite elemente chimice simple şi compuşi.
S-a observat de asemenea că dacă se aplică supraconductorului un câmp magnetic, fenomenul de supraconductibilitate dispare la o anumită intensitate a câmpului, numită intensitate critcă. Aceasta depinde deasemanea de material şi de temperatură.
Dacă densitatea curentul prin supraconductor depăşeşte o anumită valoare critcă, supraconductibiltatea dispare.
Alt fenomen observat a fost expulsarea câmpului magnetic dintr-un corp aflat in stare de supraconductibilitate. acest fenomen este numit Efectul Meissner.
[modifică] Explicarea mecanismului de supraconducţie
În 1957 Bardeen, Cooper şi Schrieffer elaborează o teorie cuantică a fenomenului bazată pe 'perechile Cooper'.
[modifică] Aplicaţii ale fenomenului
- Magneţi supraconductori
- Bobine realizate din materiale supraconductoare pot genera câmpuri magnetice cu valori de 6-14 T la temperatura He lichid. În criostate performante, utilizând supraconductori de temperatură joasă se pot atinge valori de peste 20 Tesla.
- Transport de energie
