Thomas Pavel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Thomas Pavel este un critic literar şi un profesor de literatură engleză de origine română. Pe numele lui românesc Toma Pavel s-a născut la Bucureşti în 1941, si este fiul unui cunoscut avocat şi al Ameliei Pavel, istoric de artă.

[modifică] Studii

Absolvă strălucit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (în 1962) şi lucrează ca cercetător la Centrul de Cercetări Fonetice şi Dialectale de sub conducerea lui Alexandru Rosetti, maestrul său în anii de formaţie lingvistică.

Împreună cu alţi colegi de generaţie, este unul dintre fondatorii Cercului de Poetică şi Stilistică din Bucureşti (1963), aflat sub îndrumarea lui Tudor Vianu, Mihai Pop şi Alexandru Rosetti.

Prima sa carte, Fragmente despre cuvinte (1968), impune deodată un eseist strălucitor şi non-conformist. Toma Pavel s-a expatriat în Franţa în vara anului 1969.

[modifică] Cariera internaţională

După doi ani, în 1971, îşi susţinea deja teza de doctorat la Universitatea din Paris sub îndrumarea lui A. J. Greimas. Devine apoi profesor la Departamentul de Lingvistică al Universităţii din Ottawa (1971), unde profesează până în anul 1981.

După 1981, va preda mai ales literatură, filozofie şi studii culturale la Universitatea din Montréal (1981-1986) apoi la universităţi din Statele Unite: Santa Cruz (California) (1986-1989) şi Princeton (1989-1999).

Actualmente este profesor, şeful Departamentului de Limbă Franceză de la Universitatea din Chicago.

[modifică] Opera sa critică

Prima sa carte publicată în străinătate, încă marcată de structuralism, reprezintă, până astăzi, una dintre foarte puţinele tentative reuşite de a introduce rigoarea, dacă nu formalismul, în studiul textului dramatic: La syntaxe narrative des tragedies de Corneille, Paris, Klincksieck, 1976.

Se desparte însă curând de principiile unei analize pur formale prin The Poetics of Plot: the Case of English Renaissance Drama (Minneapolis, 1985) şi mai ales prin lucrarea fundamentală Fictional Worlds (Cambridge, Mass., 1986).

Tradusă în limbile franceză, italiană, spaniolă şi română, Lumile ficţionale a devenit o carte de referinţă în domeniul hermeneuticii literare actuale şi una dintre puţinele tentative originale de a defini pur şi simplu literatura la sfârşitul secolului al XX-lea.

Au urmat apoi Le mirage linguistique (Paris, Ed. du Minuit, 1988)(trad.rom. Mirajul lingvistic) , poate cea mai inteligentă privire critică asupra structuralismului, carte ce a stârnit entuziasmul lui Jean-Francois Revel ori Roger-Paul Droit; apoi L'art de l'eloignement (Paris, Gallimard, 1996)( trad. rom. Arta îndepărtării, exegeză care, în lunga serie de sinteze asupra clasicismului, ocupă un loc distinct şi proeminent.

Ultimele sale cărţi se intitulează De Barthes et Balzac (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) şi, mai ales, La pensée du roman, la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuşi (prin [[Le miroir persan, Montréal, 1978)(trad. rom. Oglinda persană), autorul realizează în această lucrare Gândirea asupra romanului(trad. aprox.) o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate până în secolul al XX-lea.

Dintre principalele sale cărţi, au fost traduse în româneşte Lumi ficţionale (Minerva, 1992), Mirajul lingvistic (Univers, 1993) şi Arta îndepărtării (Nemira, 1999). Cunoscut în ultimii ani şi publicului din ţara sa natală, Thomas Pavel a început să influenţeze benefic gândirea literară românească, mai ales pe cea a tinerelor generaţii.