Trasul în ţeapă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Trasul în ţeapă reprezenta o metodă de tortură foarte sadică şi execuţie de mare efect asupra populaţiei în timpul Evului Mediu. Condamnaţii la o astfel de pedeapsă erau străpunşi cu ţepe şi apoi agăţaţi de obicei pe zidurile cetăţilor pentru a crea o stare de teamă şi a impune autoritatea domnului. Deşi era foarte dură, metoda a dat roade în timpul lui Vlad Ţepeş, atacurile turceşti, respectiv tâlhăriile diminuându-se.