Trinitate
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Prin Trinitate se înţelege reunirea a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate
- În Creştinism, prin Trinitate se înţelege unitatea tainică a celor trei feţe ale divinităţii (Tatăl, Fiul si Sfântul Duh) care întruchipează pe Dumnezeu.
Sinonim: Sfânta Treime.
Deşi cuvântul “Trinitate” nu se găseşte ca atare în Sfânta Scriptură (nici un apostol sau proroc nu a scris despre aceasta), la 28 februarie 380, împăratul Teodosiu I (347-395) a declarat „Credinţa trinitară” religie de stat. Conciliul de la Constantinopol a confirmat această decizie în luna mai 381. Astfel, toţi cetăţenii imperiului erau obligaţi să accepte această religie.
Noţiunea de Trinitate există şi în alte religii, pentru a da numai câteva exemple:
- În mitologia etruscă, Tinia, Uni şi Menrva, formează o trinitate.
- În mitologia romană, apare "triada Capitolină" formată din Jupiter, Minerva şi Iuno.
- În mitologia nordică, apar cele trei norne (divinităţi ale destinului) Skuld, Verdandi şi Urd sau Urdhr.
- În mitologia lusitană, Runesocesius, împreună cu Ataegina şi Endovelicus, formează o altă trinitate.
- În religia hindusă este venerată de către evlavioşi trinitatea divină Trimurti, compusă din Brahma, Vishnu, şi Shiva.
- În mitologia egipteană apar, succesiv
- În Mesopotamia, triada a fost formată din zeul lună Sin, zeul soare Samas şi zeul furtunii Adad.
- În religia asiro-babiloniană, în fruntea tuturor zeilor se afla triada formată din Anu, Enlil şi Enki.
