Uniunea pentru Reconstrucţia României
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acurateţea acestui articol sau a acestei secţiuni este disputată. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în discuţie. |
Uniunea pentru Reconstrucţia României (URR) este un fost partid românesc minor, pornit ca o iniţiativă a unor tineri activişti ASPEC sub conducerea lui Cosmin Alexandru. Deşi lansarea partidului a început sub patronajul lui Mugur Isărescu, construcţia partidului a continuat cu sprijinul, consultanţă şi pregătire NDI.
URR a adus două elemente noi în politica românească:
- Campaniile politice în maniera (Multi Level Marketing)
- Folosirea Internetului în încercarea de a atrage simpatizanţi şi donaţii din diaspora.
Lipsa de transparenţă şi democraţie internă, incapacitatea politică a liderilor si absenţa unui program politic real au fost principale cauze ale eşecului acestui partid. Pentru a evita desfiinţarea ca partid politic, în decembrie 2004 s-a luat hotărârea fuzionării cu PNŢCD. În urma absorbţiei URR de către PNŢCD, Cosmin Alexandru a devenit vicepreşedinte în noua formaţiune politică.
Cuprins |
[modifică] Formarea Uniunii pentru Reconstrucţia României
La început, URR, cu o prezentare liberală, seculară şi tehnocrată, a încercat continuarea demersul Mişcării pentru România din anii '90, de a revigora moral clasa politică românească prin intrarea pe scena politică a unor tineri nepătaţi de compromisurile perioadei totalitare, strânşi în jurul unui naţionalism sănătos.
Conform istoriei oficiale prezentate pe situl URR, ideea de partid a fost concepută de un grup de opt prieteni sub conducerea lui Cosmin Alexandru.
Încă de la formare au existat semne serioase de intrebare cu privire la varianta de "formare spontană" a URR-ului. Conducerea URR a evitat în mod repetat să dea raspunsuri clare în legatură cu sprijinul acordat de programele regionale NDI (sub concerea secretarului de stat american Madeleine Albright) precum şi a suspiciunilor legate de ajutorul iniţial de finanţare primit de la PRM prin intermediul lui Dumitru Dragomir.
De asemenea, conducerea URR a evitat în mod repetat orice răspunsuri la întrebările presei legate de formarea grupului iniţial de conducere ca o acţiune în cadrul fundaţiei Lideri România.
[modifică] Atragerea de aderenţi
Modul de selecţie al membrilor s-a făcut cel puţin în faza iniţială într-un mod foarte profesionist. Se cerea completarea unei cereri de aderare la principiile şi valorile URR asemănătoare unei fişe de angajare la o firmă, urmată de o perioadă de probă de 6 luni. Evident prin această măsură grupul mic de fondatori a încercat să controleze calitatea membrilor de partid, dorind să fie siguri că aceştia sunt asemeni lor. Din cauze încă incomplet elucidate acest sistem nu a dus la rezultatele scontate de fondatori. Au devenit membri o serie întreagă de persoane care nu puteau demonstra competenţe reale în vreun domeniu, de exemplu chiar persoane care aveau URR-ul ca prim loc de muncă, venind direct de pe băncile şcolii. Este foarte posibil ca aceste persoane să fi avut o contribuţie importantă la eşec, prin antiselecţia sistematică pe care o persoană incompetentă o face. A apărut chiar un stil bizar, dar caracteristic URR-ului, de exagerare şi înflorire a CV-ului (menită să mascheze lipsa de activitate reală), prin adăugarea la CV a unei multitudini de cursuri de 2-3 săptămâni, toate cu denumiri pompoase, dar fără nici o relevanţă reală.
[modifică] Naţionalism sănatos
Una din primele acţiuni al URR a fost un ciclu de conferinţe pentru tinerii liceeni destinat a-i convinge să nu părăsească ţara, considerându-se că emigrarea este echivalentă cu pierderea dreptului de a incerca remedierea situatiei din Ro.
[modifică] Campaniile MLM
Pornind de la resursele limitate disponibile, URR s-a organizat spre un stil de campanie (extra-electorală) neconvenţional în politică, dar inspirat din experienţa MLM (Multi-Level Marketing). Au fost demarate mai multe iniţiative, "Bolovanii pe nisip", "door-to-door" (din uşă în uşă), echipe de şoc de "URRnitori" pentru constituirea noilor filiale, dar acestea nu au reuşit sa treaca pragul critic de consecvenţă şi continuitate pentru a se impune.
[modifică] Ofensiva mass-media
O acţiune specială în acest context a fost contactarea şi cîştigarea simpatiei unor figuri de marcă ale vieţii publice româneşti. Rând pe rând, printr-un "door-to-door" sui generis al celui mai înalt nivel al partidului, au fost atraşi spre luări de poziţie favorabile maestrul Victor Rebengiuc, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Cornel Nistorescu. O menţiune specială pentru Cornel Nistorescu, al cărui articol "Frica de statui" a fost practic un epitaf al partidului. În mod mai puţin direct a fost atrasă simpatia prestigiosului think tank românesc, Societatea Academică Română, sau a unor oameni de presă de la Academia Caţavencu ori Realitatea TV. Totuşi, ca rezultat al aceleiaşi lipse de consecvenţă, s-a ajuns în timp la pierderea acestui gir public.
[modifică] Folosirea Internetului
Singura arie în care URR a reuşit să declanşeze o reacţie în lanţ a fost Internetul. Măsura a pornit ca şi celelalte cu un serios şi meticulos efort al fondatorilor: pagini profesioniste şi un spaţiu de dialog al conducerii cu potenţialii simpatizanţi. Rapid însă, fenomenul a depăşit aşteptările organizatorilor, căpătând o viaţă proprie asemeni Pieţei Universităţii, care în 1990 ajunsese să aibă o viaţă independentă de cea a organizaţiilor care o declanşaseră.
[modifică] Comunicare internă
Comunicarea virtuală între membrii URR, pe liste interne de organizaţii, stabilite de la nivel central pâna la nivel de organizaţie locală, a fost o comunicare greoaie, de cele mai multe ori membrii unei organizaţii luau la cunoştinţă "sec" o anumită hotărâre sau un anumit program. Acest sistem de comunicare, pe liste interne, a barat de multe ori drumul unei democraţii reale în partid, a unei susţineri reale sau din contră, a unei critici reale. Votul electronic în cadrul unei organizaţii, a fost o piedică reală în creşterea numărului de membri şi mai ales în implicarea lor practică, din motive lesne de înţeles - unii membri de partid, neavând acces permanent la Internet, erau efectiv neluaţi în calcul în cadrul hotărârilor din acea organizaţie; aceştia erau marginalizaţi şi curând "se pierdeau", neavând acces la informaţie. De altfel, hotărârile transmise de la centru spre organizaţiile locale erau votate în unanimitate, pentru că astfel era "perceput" mesajul electronic, membrii de rând neavând posibilitatea reală de a face o dezbatere pe text şi a-şi exprima poziţia clară faţă de acele hotărâri centrale.
[modifică] Forumul Agora
Forumul Agora a rămas un creuzet efervescent mult timp după ce liderii URR s-au retras sau şi-au limitat apariţiile la un dialog protocolar. Forumul a rămas viu şi animat chiar şi după "căderea în paragină" a paginilor web.
Este probabil cel mai fertil şi mai incitant fenomen legat de URR, şi care va fi probabil moştenirea cea mai valoroasă lăsată de URR. Denumirea de Partid pe Internet a mai avut însă şi o altă semnificaţie.
[modifică] Internetul si opoziţia interna
Dupa eşecul din alegerile din 2004,cind partidul a obtinut 0.37% din voturi, conducerea URR a refuzat asumarea publică a responsabilitatii. In perioada imediat dinaintea luarii deciziei de fuziune cu PNT-cd, propriul forum de internet a fost inchis deoarece devenise un centru al opoziţiei interne din partid.
[modifică] Epilog URR
Efortul tinerilor puri şi inteligenţi de a curăţa putregaiul politicianist din România a condus la o adevarată comunitate emoţională între membrii URR, care puteau avea sentimentul că participă la o adevărată cruciadă împotriva răului din politică. Forumuri şi liste de corespondenţă au creat o adevarată scară de iniţiere în tainele acestei cruciade politice, sporind motivaţia membrilor.
Chiar dacă în campaniile electorale au refuzat orice alianţe preelectorale sau electorale cu alte partide mici dar cu tradiţie, pentru a evita desfiinţarea sa ca partid politic, în decembrie 2004 s-a luat hotărârea fuzionării cu PNŢCD. În urma absorbţiei URR de către PNŢCD, Cosmin Alexandru a devenit vicepreşedinte în noua formaţiune politică.
Eşecurile succesive în alegeri s-au datorat lipsei unui program politic real, lipsei de experienţă şi competenţă politică, precum şi atitudinii electoratului românesc de respingere a partidelor mici. La esec a contribuit si o anumita oscilatie doctrinara. Doctrina URR s-a revendicat în mod fluctuant cand de la liberalism, cand de la creştin-democraţie. Spre sfârşitul existenţei autonome a partidului, s-a înregistrat chiar o alunecare spre stânga populistă, un bun exemplu fiind programul partidului, intitulat Casa ta în România, axat pe finanţarea de la buget a tinerilor şi a celor ce revin în ţară.
Concluzii URR a adus o serie de elemente noi în politica românească:
- Tentativa eşuată de introducere a unui cod "moral" în politica româneasca.
- Folosirea Internetului în încercarea de a atrage simpatizanţi şi donaţii din diaspora.
- Campaniile politice în maniera MLM (Multi Level Marketing)
- Încercarea eşuată de a construi un partid politic doar pe baza micilor cotizaţii ale membrilor şi a muncii voluntare prestate de aceşti membri
- Încercarea eşuată de a crea un nou tip de politician "Oameni ca tine, nu politicieni", prin folosirea unui sistem sofisticat şi profesionist de selecţie.
