Internet
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Termenul Internet, sau internet, poate avea in ziua de astăzi mai multe sensuri, strâns înrudite, dar utilizate în contexte diferite:
- numele propriu Internet (cu majusculă) se referă la reţeaua mondială unică de computere interconectate prin protocolul IP (Internet Protocol). Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenţia pentru Proiecte de Cercetare de Apărare Înaintate - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA) a creat prima reţea de computere interconectate sub numele Arpanet. Super-reţeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea reţelei Arpanet.
- substantivul comun internet (cu minusculă) desemnează in marea majoritate a cazurilor acceaşi reţea, însă văzută ca un mediu de comunicare în masă, împreună cu informaţia şi serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestei reţele.
- Tehnic, termenul mai poate desemna şi o reţea de mari dimensiuni ce interconectează reţele autonome. Acest sens corespunde etimologiei engleze a cuvântului internet, care e format prin abrevierea a două cuvinte interconnected - interconectat şi network - reţea. Exemple de reţele mare care merita folosinţa aceasta sunt SIPRNet si FidoNet.
În ziua de astăzi, Internetul este susţinut şi întreţinut de o mulţime de firme comerciale. Se bazează pe specificaţii tehnice foarte detaliate, ca de exemplu aşa-numitele "protocoale de comunicaţie", care descriu toate regulile de transmitere a datelor în reţea. Vezi şi articolul despre Modelul de Referinţă OSI.
Protocoalele fundamentale Internet, care asigură interoperabilitatea între orice două calculatoare, sunt IP, TCP, UDP.
Aceste trei protocoale reprezintă însă doar o parte din nivelul de bază al sistemului de protocoale Internet, care mai include şi protocoale de control si aplicative, cum ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP şi SIP.
World Wide Web, prescurtat WWW sau chiar numai Web, este doar una dintre numeroasele aplicaţii de Internet, multimedială şi integrativă, cu o interfaţă de utilizator (GUI) foarte atrăgătoare din punct de vedere grafic, practică şi simplu de folosit, inventată de Tim Berners-Lee în 1993.
Ca termeni înrudiţi se folosesc:
- intranet: o reţea particulară cu aceleaşi principii de funcţionare ca şi Internetul, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei firme particulare.
- extranet: un intranet particular al unei firme, la care însă au acces (parţial) şi anumite persoane sau grupe externe, din alte firme, ca de exemplu de la firme furnizoare sau firme-cliente.
Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie şi ISP au apărut o serie de probleme în sensul că nu erau clar delimitate sarcinile fiecăruia. Să presupunem că un client sună la ISP printr-o linie telefonică. Modem ul este o placă din calculatorul clientului care converteşte semnale digitale în semnale analogice, care pot circula în reţeaua telefonică. Aceste semnale sunt transferate la punctul de livrare (POP) al ISP-ului unde sunt preluate din sistemul telefonic şi transferate în reţeaua regională a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime digital şi foloseşte comutare de pachete. Reţeaua regională a ISP -ului este formată prin interconectarea routere-lor din diverse oraşe pe care le deserveşte compania. Dacă pachetul este destinat unei gazde deservite direct de către reţeaua ISP, pachetul va fi livrat direct gazdei. Altfel, el este livrat în continuare operatorului care furnizează companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul reţelei. În partea superioară a acestei ierarhii se găsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului reţelei, companii cum ar fi AT&T sau SPRINT. Aceştia operează backbone-uri mari cu mii de routere conectate prin fibră optică cu bandă largă de transfer. Corporaţiile şi firmele de hosting utilizează ferme de servere (maşini care pot servi mii de pagini web pe secundă) conectate direct la backbone. Operatorii încurajază această conectare directă prin închirierea de spaţii în ceea ce se numeşte “carrier hotel”, care reprezintă, de cele mai m ulte ori rack-uri pentru echipamente aflate în aceeaşi cameră cu router-ul pentru a permite conexiuni scurte şi rapide între fermele de servere şi backbone-ul reţelei. Dacă un pachet trimis în backbone este destinat unui ISP sau unei companii deservite de aceeaşi coloană el este transmis celui mai apropiat router. Pentru a permite pachetelor să treacă dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP este o cameră plină cu routere, cel puţin unul pentru fiecare backbone conectat. O reţea locală conectează toate aceste routere astfel încât pachetele să poată fi retransmise din orice coloană în orice altă coloană. În afară de conectarea în NAP-uri backbone-urile de dimensiuni mari au numeroase conexiuni directe între routerele lor, tehnică numită conectare privată (private peering). Unul dintre principalele paradoxuri ale Internet-ului este acela că ISP-urile care la nivel public se află în competiţie pentru clienţi, cooperează în realizarea de conectări private.