Universitatea din Cluj
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Universitatea din Cluj a luat fiinţă în anul 1581, când principele Transilvaniei, Ştefan Báthory, a înfiinţat un colegiu iezuit la Cluj. Primul rector al colegiului a fost iezuitul en:Antonio Possevino. Acest colegiu a fost mai târziu desfiinţat, iar în 1688 se creează la Cluj o academie ce s-a aflat de asemenea sub tutela iezuiţilor. În 1776, împărăteasa Maria Terezia a pus bazele unei universităţi în limba germană la Cluj, universitate care a fost însă înlocuită mai târziu cu un liceu piarist cu predare în limba latină.
În anul 1868 ministrul maghiar al educaţiei, Iosif Eotvos, a susţinut înfiinţarea la Cluj a unei universităţi cu predare în limbile maghiară, română şi germană. Cu toate acestea, în 1872, împăratul Francisc Iosif I a creat Universitatea din Cluj cu predare exclusiv în limba maghiară, determinând serioase nemulţumiri comunităţii românesti majoritare în Transilvania. Această universitate a fost mutată la Budapesta în 1919, iar apoi la Szeged în 1921.
După sfârşitul primului război mondial, la data de 12 mai 1919 se înfiinţează Universitatea românească din Cluj. Vasile Pârvan inaugurează în 3 noiembrie 1919 cursurile universităţii, iar la 1 februarie 1920, regele Ferdinand al României proclamă în mod solemn crearea acestei universităţi.
În 1940, din cauza Dictatului de la Viena, care a hotărât cedarea unei părţi din Transilvania Ungariei Horthyste, universitatea românească a fost mutată la Sibiu şi Timişoara. Tot atunci, a fost adusă universitatea maghiară de la Szeged la Cluj.
În 1945, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, universitatea românească revine la Cluj sub numele de Universitatea Babeş, iar cea maghiară revine la Szeged unde se află şi astăzi sub numele de Universitatea din Szeged, una dintre cele mai prestigioase universităţi maghiare. Tot în acelaşi an, autorităţile româneşti creează la Cluj Universitatea maghiara Bolyai.
