Uzanţe comerciale
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Noţiune
Uzanţele comerciale internaţionale constituie un izvor al dreptului comerţului internaţional. Uzanţele comerciale sunt practici sau reguli care se aplică în relaţiile contractuale dintre participanţii la activitatea de comerţ internaţional.
Uzanţele comerciale necesită un element obiectiv determinat de o anumită practică, atitudine sau comportare. Acestea sunt caracterizate prin: continuitate, constanţă şi uniformitate şi se impun prin durată, repetabilitate şi stabilitate. În funcţie de numărul partenerilor care le aplică, uzanţele se deosebesc de obişnuinţele stabilite între anumite părţi contractante.
[modifică] Clasificare
În funcţie de întinderea lor în spaţiu uzanţele pot fi:
- interne care se folosesc pe terioriul unui anumit stat
- internaţionale care se utilizează în comerţul internaţional
În funcţie de sfera de aplicare avem uzanţe:
- locale - care se aplică într-o localitate, port sau o anumită regiune
- speciale - care se aplică în funcţie de ramura de activitate comercială, obiectul contractului sau profesiune părţilor. De exemplu, uzanţele în comerţului cu citrice, bumbac sau uzanţele agenţilor la bursă
- generale - care au în vedere ansamblul de relaţii comerciale internaţionale. De exemplu, uzanţele privind calitatea mărfii.
În funcţie de forţa juridică avem:
- uzanţe normative - care au valoarea unor norme juridice. Mai sunt denumite şi uzanţe de drept sau legale.
- uzanţe convenţionale - care au valoarea unor norme contractuale. (uzanţe de fapt sau interpretative)
[modifică] Bibliografie:
Ioan Macovei, Dreptul Comerţului Internaţional Editura C.H. Beck, Bucureşti 2006
