Vânt
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În meteorologie vântul un fenomen fizic ce se manifestă ca o circulaţie dirijată de aer în atmosfera terestră. Vânturile cu tăria între 2 - 5 se numeşte briză, iar cele cu tăria între 6 -8 este numit vânt puternic, început de furtună. Vântul cu gradul de tărie 9 este numit pur şi simplu furtună, iar vântul cu tăria 12 este numit orcan, uragan, taifun. Pe pământ vântul poate atinge teoretic 1230 km/oră aceasta este de fapt viteza sunetului, practic această viteză nu poate fi atins de cel mai puternic tornado (până în prezent s-a măsurat la tornado o viteză maximă de 500 - 600 km/oră).
Cauza principală a formării vântului este diferenţa presiunii atmosferice între două regiuni, aerul cald fiind mai uşor se înalţă producându-se un minim de presiune, locul lui va fi preluat de masele de aer din zona rece (maxim de presiune atmosferică) , până când se va egala diferenţa de presiune dintre cele două regiuni
.Această circulaţie a maselor de aer stă la baza termodinamicii.
Intensitatea vântului depinde direct proporţional de diferenţa de presiune dintre cele două zone geografice.
Direcţia vântului este influenţată de forţa Corioli care i-a naştere prin rotaţia pământului, deviind de exemplu în emisfera nordică, vânturile spre vest.
Un alt factor care schimbă direcţia şi eventual temperatura vântului sunt obstacolele topografice ca: munţi, văi, sau canioane. Fönul de exemplu este un vânt rece din Munţii Alpi care la trecerea peste Alpi (urcare şi coborâre) prin fenomenul de frecare a maselor de aer de munte se încălzeşte.
După direcţia de mişcare maselor de aer, mai sunt vânturi care se rotesc (vârtej de aer).
După durata lor sunt vânturi temporare ce bat numai în anumite anotimpuri ca: Crivăţul un vânt rece ce suflă iarna în Europa de est, sau vânturi permanente ca de exemplu vântul Monzunul (Musonul de iarnă şi de vară), Pasatul sau Alizeele, Vânturile de vest.
Există trei categorii de vânturi: vânturi permanente, vânturi neregulate şi vânturi periodice.
1. Vânturile permanente bat tot timpul anului. Datorită mişcării de rotaţie acestea sunt abătute de la direcţia lor normală. Astfel sunt deplasate spre dreapta în emisfera nordică şi spre stânga în emisfera sudică. Vânturile permanente sunt: alizeele, vânturile de vest şi vânturile polare. Alizeele se formează între maximele tropicale şi minimele ecuatoriale. Bat între 30˚ şi 5˚ latitudine nordică şi vestică.
Vânturile de vest se formează între maximele tropicale şi minimele subpolare ( între 40˚ şi 60˚ latitudine nordică şi sudică). Ele bat dinspre vest, deoarece au fost deviate de la direcţia lor normală.Aduc precipitaţii bogate pe coastele vestice ale continentelor. Vânturile polare bat dinspre maximele polare spre minimele subpolare, aducând aerul rece al polilor.
2. Vânturile periodice sunt vânturi care îşi schimbă direcţia. Cele mai importante sunt musonii şi brizele. Musonii' îşi schimbă direcţia de la iarnă la vară. Se formează datorită încălzirii diferite a uscatului şi a apei, ceea ce duce la diferenţe de presiune. Cele mai puternice vânturi musonice se formează între Oceanul Indian şi sudul Asiei. Musonul de vară bate din aprilie până în octombrie, aducând precipitaţii bogate. Musonul de iarnă bate din octombrie până în aprilie, fiind foarte secetos. '
'Brizele bat pe suprafeţe restrânse, schimbându-şi direcţia de la zi la noapte. Există brize marine (datorită încălzirii diferite a apei şi a plajei) şi brize de munte – vale (formate datorită încălzirii diferite a văilor şi a culmilor)
3. Vânturile neregulate bat numai într-o anumită regiune. Cele mai cunoscute vânturi de acest tip sunt Bora şi Mistralul. În România cel mai cunoscut vânt neregulat este Crivăţul. Ciclonii tropicali pot forma vânturi de acest tip.
[modifică] Bibliografie
- Asociaţia Naţională de Meteorologie (România): „Vântul”
