Vânzarea prin licitaţii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Noţiune
Licitaţia este o vânzare către cel care oferă preţul cel mai mare, sau o cumpărare de la cel care îşi oferă marfa la preţul cel mai mic.
- Licitatia bazata pe preţuri crescătoare are la bază un preţ de pornire, care este mărit prin oferte succesive de către participanţi. Licitaţia se opreşte, şi marfa este considerată adjudecată ultimului ofertant care a oferit implicit şi preţul cel mai mare. În funcţiile de regulile licitaţiei, vânzătorul poate avea şi opţiunea de a-şi retrage marfa de la licitaţie dacă preţul final este considerat prea mic, urmând ca după licitarea celorlalate mărfuri, marfa acestuia să fie supusă din nou licitării.
- Licitaţia bazata pe preţuri descrescătoare are loc prin comunicarea unui preţ maxim de pornire, licitatorul anunţând apoi preţuri din ce in ce mai mici până în momentul când se face prima oferta care are ca efect adjudecara mărfii la acel preţ.
Functia licitatiilor in practica comertului internaţional constă in valorificarea mărfurilor care nu pot fi încadrate in tipurile uzuale folosite la bursa. Datorita acestui fapt, mărfurile supuse licitatiei trebuie sa fie vizionate de catre eventualii cumpărători.
[modifică] Clasificarea licitaţiilor
Se pot distinge mai multe criterii de clasificare:
- după posibilităţile de participare:
- Licitaţii deschise sau publice la randul lor pot fi judecatoresti sau benevole, voluntare, la care pot lua parte orice firma, organizaţie, comerciant
- Licitaţii închise, limitate sau restrictive, la care pot participa numai anumite firme fie pe bază fie invitaţie fie pe baza îndeplinirii unor cerinţe stricte de participare
- după periodicitatea organizării:
- Licitaţii periodice care se organizează, se desfaşoară la anumite perioade
- Licitaţii ocazionale (se organizează ad-hoc)
- după poziţia sau calitatea organizatorilor licitaţiile prezintă mai multe forme
- Licitaţii pentru vânzare de mărfuri
- Licitaţii pentru cumpărare de produse, instalaţii si atribuire de lucrări de construcţii montaj
Licitaţii pentru cumpărare de produse, instalaţii şi atribuire de lucrări de construcţii montaj mai sunt denumite si licitaţii de import sau tratative de concurenţă. Ca forma de comerţ acestea au avantajul ca asigura obţinerea unui număr mare de oferte, contribuie la cunoaşterea pieţei externe si facilitează luarea unei decizii obiective si rentabile.
[modifică] Organizarea licitaţiei
Pregătirea licitaţiei presupune efectuarea unei publicităţi prin anunţuri în presa, tipărirea de prospecte, cataloage, invitaţii. Mărfurile ce vor face obiectul licitaţiei se expun spre vizionare. Condiţiile de livrare redactate de organizatori prevăd condiţiile de participare, vizionarea loturilor, atribuirea lor, condiţiile de plată, modalităţi de livrare si transport a mărfurilor achiziţionate si modalităţi de soluţionare a litigiilor.
In ceea ce priveşte modul de organizare a licitaţiilor, acesta este determinat de legea tarii unde se tine licitaţia, iar in ceea ce priveşte legea aplicabila licitaţiei, Legea română de drept internaţional privat prevede in art.90 că "vânzarea prin licitaţie, prin burse sau târguri este supusă legii statului unde are loc încheierea pe aceasta cale a contractului, afara numai daca legea statului respectiv, admite ca părţile sa aleagă prin acord legea aplicabila si ele au procedat explicit la o asemenea alegere".
In comerţul internaţional licitaţiile sunt organizate fie direct de către firmele producătoare, ori cele comerciale, fie de către institutii specializate in acest domeniu. In tarile in curs de dezvoltare, la organizarea licitatiilor participa, in multe cazuri, si bancile comerciale care finanteaza firmele cu activitate de comert exterior. O forma practicata tot mai des de participantii la licitatiile internationale consta in prezentarea ofertelor lor prin intermediul unor firme din tara unde se organizeaza licitatia, mai ales ca, in unele tari aceasta forma de oferta (brokeraj) este obligatorie prin lege. Agenţii specializaţi se numesc auction brokers.
În vederea îndeplinirii obligaţiilor din oferte, ofertanţii trebuie să depună, de regula, anumite garanţii sub forma unei scrisori de garanţie bancara, sau participanţii sunt obligaţi să depună, înainte de licitaţie, o cauţiune, care in mod obişnuit este de pana 10% din valoarea ofertei.
