Viteză
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Concept important în fizică, viteza se defineşte, în general, ca fiind variaţia spaţiului parcurs de un obiect (în fizică, prin cuvântul "obiect" se înţelege un corp sau o particulă) într-un anumit interval de timp. Unitatea de măsură a vitezei în Sistemul Internaţional este 1 m/s, adică 1 metru pe secundă.
Din punct de vedere matematic, raportul a două marimi ce variază una ca o funcţie de cealaltă este o derivată (a se vedea calculul diferenţial si integral), sau într-o variantă simplificată, conform aritmeticii, un raport a doua variaţii, un raport a două diferenţe a două marimi fizice diferite.
Calculul diferenţial şi integral au fost inventate practic simultan, dar independent unul de celălalt de către marele (şi primul fizician adevarat) englezul Isaac Newton (1643-1727), respectiv de către marele matematician german Gottfried Wilhelm Leibnitz (1646 - 1716).
Se poate menţiona, cu titlul aproape anecdotic, dar absolut real, că lumea ştiinţifică a momentului respectiv (1685-1690) a asistat, aproape "cu sufletul la gură," timp de câţiva ani buni, la un dialog deschis şi permanent al celor doi titani, Leibnitz şi Newton. Doar după cei doi oameni de ştiinţă au ajuns la profunda înţelegere a abordării conceptelor şi noţiunilor din ambele puncte de vedere (al fizicianului şi al matematicianului), după ce s-au pus de acord cu noţiunile preliminare, limitele şi metodologia de abordare a conceptelor, etc., cei doi au putut, în sfârşit, explica şi restului lumii ştiinţifice despre ce este vorba.
