Adunările de stări
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Menţionate de izvoare ca marea adunare a ţării, adunarea stărilor era o instituţie cu rol consultativ, convocată în momentele cruciale pentru ţară, cum ar fi alegerea domnului, decizii importante de politică externă ca de exemplu depunerea omagiului, aprobarea plării primului tribut către Poartă, pace sau război etc. Convocarea era sporadică, nu regulată. În secolul al XVI-lea a fost convocată din ce în ce mai des. Locul de întrunire era la curtea domnească, la o biserică mare sau pe câmp deschis.
Componenţa adunărilor de stări era: marii boieri, clerul înalt (mitropolitul, episcopii şi egumenii mănăstirilor mari), boierii mijlocii şi mici, curteni şi târgoveţi, adică reprezentanţi ai oraşelor.
