Alecu Donici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Poet fabulist basarabean, născut la 19 ianuarie 1806 în apropiere de Orhei. Şi-a început în tinereţe cariera militară la liceul de profil din Sankt Petersburg, după care revine la baştină şi activează la început în Chişinău, apoi la Iaşi şi Piatra-Neamţ. Practică avocatura, dar şi scrie mult. Era inspirat de fabulele lui La Fontaine şi Krîlov. La 1840 si 1842 editează două cărţi de “Fabule” cu opere proprii şi traduceri. În cooperare cu Constantin Negruzzi traduce şi publică “Satire şi alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Puşkin “Ţiganii”(1837) şi alte creaţii ale clasicilor literaturii universale. Donici a avut un deosebit spirit de observaţie, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale, moravurile proaste în societatea umană. În creaţia sa sunt populare fabulele: ”Antereul lui Arvinte”, “Musca la arat”, “Racul, Lebada şi Ştiuca” ş.a. A murit la 21 ianuarie 1865 la Iaşi, în România .