Alexandru Proca
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Proca - (16 octombrie 1897, Bucureşti - 1955, Franţa), fizician şi academician român, a elaborat teoria mezonică a forţelor nucleare şi ecuaţiile ce îi poarta numele, ecuaţiile Proca.
La Bucureşti a fost elev şi student eminent al liceului "Gheorghe Lazăr" şi al Şcolii Politehnice. Fiind atras de fizica teoretică, pleacă la Paris unde absolvă Facultatea de Ştiinţe de la Sorbonna, primind din mâna Mariei Curie diploma de Licenţiat în Ştiinţe, care îl şi angajează cercetător la Institutul Radiumului (1925).
Pe Alexandru Proca îl atrage teoria cuantică şi periodicitatea luminii, căreia îi atribuie o structură discontinuă. Consideră că lumina poate poseda particule elementare - fotoni - fără a înceta să fie coerentă, interpretare confirmată ulterior în dezvoltarea ştiinţei (Werner Heisenberg).
În 1934 primeşte o bursă Rockefeller şi lucrează în cercetare la Copenhaga sub îndrumarea lui Niels Bohr.
Anii 1933 - 1939 sunt cei mai importanţi pentru cariera lui Alexandru Proca. Cercetările pe marginea ecuaţiilor Maxwell l-au condus la descoperirea ecuaţiilor Proca: "Ecuaţiile răspunzând la aceste condiţii au o formă care se apropie de cea a ecuaţiilor lui Maxwell. Funcţia de undă este vectorială, particulele reprezentate au un spin unitar şi nu sunt, deci, electronii lui Dirac. Noi ştim astăzi că aceştia sunt mezonii (Alexandru Proca).
Alexandru Proca a fost fizicianul român cu cele mai substanţiale contribuţii la dezvoltarea fizicii teoretice în secolul XX.
A încetat din viaţă în 1955, în vârstă de 58 de ani.
A fost ales post mortem membru de onoare al Academiei Române în 1990.
