Alfabetul celtic
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfabetul celtic (sau Ogham) a apărut în Irlanda cândva între secolul I şi II d.Hr. deşi unii cercetători afirmă că ar putea avea o istorie mult mai veche.
Dovezile arheologice arată că Ogham era folosit în special în inscripţiile mormintelor şi marcarea hotarelor. Alte probe arată că alfabetul era folosit şi de druizi pentru notarea poveştilor, legendelor istorice, poeziilor, arborilor genealogici, etc.
Numele alfabetului, Ogham sau Ogam, derivă din numele zeului celt al literaturii şi al elocinţei, Ogma, căruia i se atribuie în mod tradiţional şi descoperirea lui. Literele sunt compuse din liniuţe lipite de o linie mediană care le întretaie pe toate. O literă poate conţine de la una pâna la 5 liniuţe verticale. Vocalele erau uneori descrise ca şi combinaţii de puncte. Linia mediană era de obicei muchia obiectului pe care era scris sau încrustat textul. Textul era apoi citit de sus în jos, de la stânga la dreapta.
Fiecare din cele 20 de litere ale alfabetului poartă numele unui arbore dar nu toţi aceşti arbori se găseau în Insulele Britanice în momentul în care istoricii presupun că s-a format acest alfabet. Acest fapt alimentează speculaţiile conform cărora alfabetul celtic a apărut înaintea primului secol al erei noastre.
În prezent există 369 de vestigii arheologice inscripţionate cu alfabetul Ogham, cele mai multe în Irlanda dar şi în Scoţia, Insula Man şi sudul Ţării Galilor, Devonshire şi Silichester. Inscripţii asemănătoare, vechi de 2500 de ani, au fost găsite în Spania şi Portugalia. Se pare că din aceasta zonă a Peninsulei Iberice proveneau celţii care mai târziu s-au stabilit în Irlanda. Descoperirea unor inscripţii asemănătoare în statul Virginia de Vest din SUA a condus la anumite teorii conform cărora celţii ar fi ajuns în Lumea Nouă încă din anul 100 î.Hr.
