Andranik Ozanian
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Andranik Toros Ozanian (armeană: Անդրանիկ Թորոսի Օզանյան), sau Zoravar Andranik, (25 februarie 1865 - 31 august 1927) a fost un general de armată şi luptător pentru libertate armean. Este considerat un erou naţional de către poporul armean.
[modifică] Biografie
S-a născut în Shabinkarahisar, parte a Armeniei sub ocupaţie otomană (în prezent, provincia Giresun, Turcia). Dupa ce şi-a pierdut soţia şi fiul la o vârstă fragedă, s-a inrolat în mişcarea armenească pentru libertate din Imperiul Otoman şi a fost membru în numeroase partide politice. Andranik a participat în Războiul Balcanic între 1912-1913. După ce a fost arestat şi incarcerat, a petrecut o perioadă de vreme în Istanbul. În timpul primului război mondial, a participat în Campania Caucazului şi a fost numit general al unităţilor voluntare armeneşti din cadrul armatei ruseşti. A participat în 20 de ofensive în urma cărora şi-a câştigat faima dând dovade de un deosebit curaj şi aplicând tactici de luptă eficace în înfrângerea adversarilor. A fost ofiţerul de comandă al trupelor armeneşti voluntare care au ajutat mişcarea de rezistenţă Van să preia controlul oraşului Van în 6 mai 1915. El a fost de asemenea şi comandantul batalionului care a preluat comanda oraşului Bitlis de sub ocupaţia otomană. După declaraţia de independenţă a Republicii Armenia, Andranik a organizat şi luptat în unităţi de voluntari pregătite să se apere împotriva ofensivei armatei otomane. Activitatea acestor unităţi a fost concentrată în zona de frontieră între Imperiul Otoman şi Republica Democrată Azerbaijian în Karabakh, Zanghezur şi Nakhichevan. În 1919 Andranik a părăsit Armenia ca să evite participarea în lupta pentru putere în noua republică. Andranik Ozanian a trăit în Fresno, California pentru 18 ani, până la moartea sa, în 31 august 1927.
