Anton Bibescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anton Bibescu (Antoine Bibesco (19 iulie, 1878 - 2 septembrie, 1951) a fost un prinţ român, născut într-o familie veche de boieri, urmaşă a Casei Caput care, după cum spunea Marcel Proust, ar fi putut "pretinde legitim că se află pe linia de succesiune la tronul Franţei". A fost avocat, diplomat şi scriitor. Era nepotul împăratului Napoleon al III lea.
În timp ce fratele său Emanuel administra proprietăţile lor din România, Anton savura o viaţă mai strălucitoare la Paris. Faimoasele saloane ale mamei sale i-au oferit posibilitatea de a-i întâlni (printre alte celebrităţi) pe Charles Gounod, Claude Debussy, Camille Saint-Saëns, Pierre Bonnard, Édouard Vuillard, Aristide Maillol, Anatole France şi mai ales pe Marcel Proust.
Proust i-a devenit prieten de durată şi i-a împărtăşit limbajul secret în care Marcel se numea "Lecram" iar Bibesco era "Ocsebib". Proust şi prinţul Bibescu au locuit pe aceeaşi stradă într-un cartier exclusivist din centrul Parisului, si au fost prieteni din copilărie. Anton a făcut toate eforturile pentru a obţine publicarea volumului "Du Cote de Chez Swann" de catre André Gide şi Nouvelle Revue Francaise, dar nu a reuşit să-l convingă pe Gide de necesitatea acestei publicări. Spre sfârşitul vieţii lui Proust, Bibescu, care era un mare povestitor, a jucat rolul unei urechi exterioare pentru scriitorul izolat. Mai târziu a publicat „Scrisorile lui Marcel Proust către Anton Bibescu". Cumnata sa, scriitorea Martha Bibescu, căsătorita cu fratele său George Valentin, a publicat un volum de evocare a lui Proust intitulat Au bal avec Marcel Proust( La bal cu Marcel Proust). De fapt cartea e destul de amuzantă, povesteşte cum prinţesa a dansat o noapte întreagă fără să-l bage în seamă pe Marcel Proust.
În anii 1939-1944 a fost prieten cu dramaturgul Mihail Sebastian, care ar fi trebuit să-l ajute să se impună drept dramaturg în ţara natală, să-i traducă piesele de teatru din limba franceză şi să acţioneze drept agent literar pe lângă diferiţi regizori români. Pe Sebastian l-a descoperit în momentul în care acesta a publicat un volum despre corespondenţa lui Marcel Proust. L-a invitat pe acesta la moşia sa de la Corcova unde a fost scrisă şi piesa „Steaua fără nume„. Moartea prematură a lui Sebastian a pus capăt acestei colaborări. Visul lui de a fi jucat şi în ţara natală a rămas astfel doar un deziderat. Una dintre piesele sale tradusă în limba engleză, Ladies All, a avut 140 de reprezentaţii pe Broadway, la teatrul Moresco.
[modifică] Activitate diplomatică
Înaintea Primului război mondial prinţul Anton a fost trimisul României la Londra şi în 1918 intrase în cercul fostului prim ministru liberal Asquith. În acea vreme, la 40 de ani, se afla în relaţii cu scriitoarea Enid Bagnold, dar afecţiunea lui pentru ea a fost înlocuită de sentimente faţă de tânăra de 21 de ani Elizabeth Asquith. Mama ei, Margot Asquith, considera că Bibesco va avea o influenţă liniştitoare asupra fiicei ei. „Ce gentleman! Nimeni din familia mea nu este la nivelul său; nu au bună creştere, înţelegi." Căsătoria a avut loc la St. Margaret's, Westminster în 29 aprilie, 1919 şi a fost evenimentul social al anului.
Antoine şi-a continuat cariera diplomatică la Washington (1920-1926) şi Madrid (1927-1931). Anii celui de al doilea război mondial i-a petrecut în România unde soţia lui a murit în 1945, iar când proprietăţile i-au fost confiscate de comunişti a părăsit ţara, fără a se mai reîntoarce vreodată. În autobiografia ei, Enid Bagnold povesteşte cum a trecut peste Canalul Mânecii argintăria lui Bibescu. A murit în 2 septembrie 1951.
[modifică] Epitaf
„A avut trei morminte în inima sa”, a scris Enid Bagnold în anunţul mortuar din „Times”, „pe care cred că nu le-a putut închide niciodată – cel al mamei sale, al fratelui său, Emanuel şi al soţiei sale.”
