Antonie Iorgovan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Antonie Iorgovan (n. 9 august 1948, satul Gornea, comuna Sicheviţa, judeţul Caraş-Severin) este un jurist român, care a fost ales ca senator pe listele PSD în legislaturile 1990-1992 şi 2000-2008. De asemenea, între anii 1992-1996, a îndeplinit demnitatea de judecător la Curtea Constituţională a României.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Antonie Iorgovan s-a născut la data de 9 august 1948 în satul Gornea din comuna Sicheviţa (judeţul Caraş-Severin). După ce a absolvit studiile elementare în satul natal şi două clase la Liceul Mixt Reşiţa, în anul 1964 s-a înscris ca elev la Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, pe care l-a absolvit în anul 1966. Apoi, pentru încă un an a fost elev la Şcoala militară superioară de ofiţeri "Nicolae Bălcescu" din Sibiu. Începând din anul 1970 a fost membru al Partidului Comunist Român (PCR).
Între anii 1968-1972 a studiat la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, ale cărei cursuri le-a absolvit cu media 9,87 cu diplomă de merit, ca şef de promoţie la specializarea Drept public. În anul 1979 a obţinut titlul de Doctor în Drept al Universităţii Bucureşti cu teza de doctorat "Răspunderea contravenţională". În anul 1982, a absolvit Seminarul "American Law and Legal Institutions" din Salzburg (Austria).
Din anul 1972, Antonie Iorgovan este încadrat drept cadru didactic la Catedra de Drept Public a Facultăţii de Drept de la Universitatea Bucureşti. A urcat pe rând treptele ierarhiei didactice: asistent universitar stagiar (1972-1975); asistent universitar titular la disciplinele: Drept constituţional, Drept administrativ, Drept financiar, Dreptul muncii (1975-1980); lector universitar la disciplina Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei (1981-1990); conferenţiar universitar la disciplina Drept administrativ, numit prin Ordinul Ministrului Învăţământului nr. 6696/1993 (1990-1993). Din anul 1993, deţine funcţia de profesor universitar la aceeaşi universitate.
Din anul 1995 este conducător la doctorat la disciplina Drept administrativ. Între anii 1995-1996 şi 2003-2004 a fost profesor invitat la Facultatea de Drept, Universitatea Paris 1 (Pantheon – Sorbonne).
Începând din anul 1995 este preşedinte al Consiliului Ştiinţific al Institutului de Ştiinţe Administrative al României, cu sediul la Sibiu. În anul 1998 este ales ca rector al Universităţii Româno-Germane din Sibiu, din cadrul Fundaţiei Universitare pentru Integrare Europeană. A lucrat şi ca profesor titular al Universităţii „Nicolae Titulescu” din Bucureşti.
În paralel cu activitatea didactică, prof. Iorgovan a devenit din anul 1996 avocat pledant în Baroul Bucureşti, fiind coordonatorul Societăţii civile de avocaţi „Prof. Iorgovan şi Asociaţii”, cu sediul în Bucureşti.
[modifică] Funcţii publice
În perioada decembrie 1989-iunie 1990, profesorul Iorgovan a lucrat ca expert la Comisia juridică, constituţională şi pentru drepturile omului din cadrul C.F.S.N. (C.P.U.N.). În urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, el a fost ales ca senator independent de Caraş-Severin, fiind singurul parlamentar ales în afara listei de partid în Parlamentele României de după 1990. În această legislatură, el a făcut parte din Grupul parlamentar al Partidului Naţional Liberal. A condus în calitate de preşedinte Comisia de redactare a proiectului de Constituţie a României (Adunarea Constituantă). De asemenea, a făcut parte şi din Comisia de redactare a proiectului de regulament al Senatului.
A demisionat la 9 iunie 1992 din Parlamentul României, deoarece a fost numit de către Senatul României în demnitatea de judecător la Curtea Constituţională a României pentru un mandat de nouă ani. A demisionat din Curtea Constituţională a României în anul 1996. A condus sau a făcut parte din numeroase delegaţii parlamentare sau ale Curţii Constituţionale în Europa (Franţa, Italia, Spania, Elveţia, etc.), în SUA şi Canada, în America de Sud (Venezuela) şi Africa (Tunisia) etc.
Între anii 1996-1998, a fost preşedinte al Mişcării Ecologiste din România (MER), iar la alegerile parlamentare din 1996 a candidat în numele Uniunii Naţionale de Centru (MER + PDAR + PUR), nefiind ales. În anul 1998 a devenit membru al PDSR, fiind ulterior ales în Consiliul Naţional şi în Colegiul Director. În perioada iunie-noiembrie 2000, a fost consilier judeţean în judeţul Prahova.
În urma alegerilor din noiembrie 2000, Antonie Iorgovan a fost ales ca senator de Prahova pe listele Partidului Democraţiei Sociale din România (PDSR, actualul PSD). În această calitate, a făcut parte din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări (ca vicepreşedinte), din Comisia pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi din Comisia pentru elaborarea propunerii legislative privind revizuirea Constituţiei.
Este reales ca senator de Prahova pe listele PSD în urma alegerilor parlamentare din noiembrie 2004. În această legislatură, a făcut parte din Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului.
[modifică] Activitate ştiinţifică
Antonie Iorgovan este autorul mai multor cursuri de Drept administrativ, al unui curs de Drept constituţional, al „Tratatului de drept administrativ” apărut în 2002, coautor al revizuirii Constituţiei din anul 2004.
El a publicat peste 50 de studii semnificative în revistele de specialitate juridică din ţară şi străinătate, un număr de 5 cursuri universitare de Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, respectiv de Drept constituţional şi instituţii politice (ultimul, „Drept constituţional şi instituţii politice” a fost publicat la Editura Galeriile „J.L.Calderon, 1994). A editat un număr de 8 monografii, singur şi în colaborare, între care:
- „Constituţia României, comentată şi adnotată” (Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1992) - în colaborare;
- „Odiseea elaborării Constituţiei” (Editura „Vatra Românească”, Tg. Mureş, 1998);
- "Tratat de Drept administrativ", 2 vol. (Ed. Nemira, 2000, reeditat în 2001 şi 2005);
- "Revizuirea Constituţiei României - Explicaţii şi comentarii" (Ed. Rosetti, 2003);
- „Constituţia României”, revizuită, comentarii şi explicaţii (Editura ALL BECK, 2004) - în colaborare;
- "Noua lege a contenciosului administrativ - geneză şi explicaţii" (Editura „Roata”, 2004, reeditată în 2006).
