Archirie şi Anadan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Archirie si Anadan este titlul unei cărţi populare, cu finalitate moralizatoare, de origine asiro-babiloniană care datează, după cercetarile mai noi, din secolul al VI-lea înaintea erei noastre.
Povestirea ajunge în limba româna prin filieră slavonă, fiind tradusă, spre sfârşitul secolului al XVII-lea, după o variantă în limba sârbo-croată. În următoarele două secole povestirea cunoaşte o largă răspândire, păstrându-se circa 45 de manuscrise în limba română, care au circulat în toate provinciile româneşti, cele mai multe provenind din Moldova, iar cele mai vechi din Transilvania. Anton Pann este cel care a stilizat şi a tipărit pentru prima oară povestirea în limba română în 1850 cu titlul: Înţeleptul Archir cu nepotul său Anadam. [1]