Astronomia în antichitate
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Curiozitatea popoarelor din antichitate asupra fenomenelor astronomice, a făcut ca aceştia să studieze cerul şi să înţeleagă formarea zilei şi a nopţii, rolul soarelui şi a lunii în măsurarea timpului şi anotimpurile. Au observat ca obiectele cereşti au un comportament regular aceasta ajutând la măsurarea timpului formând zile, luni şi ani.
Soarele răsare dinspre un punct ,est, şi apune într-un punct opus, vest, dar ziua nu are aceeaşi lungime pe toată perioada anului, iar noaptea sunt vizibile grupuri de stele, contelaţie|constelaţiile care urmează acelaşi curs o dată la 365 de zile în jurul unui punct fix.
Calendarul a fost facut după poziţiile şi mişcările lunii şi a soarelui formând ziua, luna şi anul.
Popoarele antice au asociat obiectele şi fenomenele cereşti, cu zei şi spirite, construind temple şi aliniamente astronomice (Stonehenge).
