Astronomia Newtoniană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Din punct ce vedere stiinţific, teoria coperniciană a fost doar un rearanjament al obitelor planetelor concepute de Ptolemeu. Din 1580 până în 1597, astronomul danez Tycho Brahe a studiat stelele descoperind peste 700 de stele şi a facut măsuratori astronomice precise a stelelor şi a sistemului solar înainte de inventarea telescopului.
Aceste date l-au ajutat pe Johannes Kepler, astronom german, să formuleze legi despre mişcările planetelor spunând ca mişcările de revoluţie ale planetelor nu sunt circulare ci eliptice, cu viteze variabile şi distanţe variabile faţă de soare. Vezi şi Legile lui Kepler
Fizicianul englez Sir Isaac Newton a lansat un pricipiu simplu pentru a explica legile lui Kepler despre mişcările planetelor. Prin reguli matematice el a descris o forţă de atracţie care există între soare şi celelalte planete. Aceasta forţă, care depinde de masa soarelui şi a planetelor şi de distanţa dintre acestea, a pus baza interpretărilor fizice ale legilor lui Kepler. Descoperirea matematică a lui Newton se numeşte legea gravitaţiei universale.
