Atrocităţile Armatei Roşii
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna aprilie 2007.
Din judeţul Bihor, mai precis Bihorul de Nord (care în septembrie 1940 a fost anexat de Ungaria) au fost deportaţi peste 1.000 de etnici germani, la ordinul Comandamentului Militar Sovietic din Orosháza (Ungaria), deoarece Kremlinul a considerat, în pofida Convenţiei de Armistiţiu semnată de România cu Puterile Aliate, Transilvania de Nord ca fiind teritoriu maghiar ocupat de trupele sovietice. Artificiul juridic introdus de Andrei Ianuarievici Vâşinski în art. 19 al Armistiţiului lăsa o marjă largă de interpretare (... ca Transilvania, sau o bună a parte a ei, să revină României ...).
Ca atare, la 13 ianuarie 1945, în gara principală din Oradea au fost îmbarcaţi etnici germani din satele Tărian, Palota, Seleuş, Tăuteu etc. cu destinaţia Donbass (Ucraina). Ordinea enumerării concordă cu mărimea grupurilor minoritare germane din aceste sate. În locuinţele părăsite au fost mutaţi colonişti unguri aduşi de autorităţile Ungariei în anii 1940-1944. Aceştia erau originari din regiuni situate la vest de Tisa şi din sudul Slovaciei de asemeni anexat de Ungaria (în Bihor 40.000 de familii, în Satu Mare 29.000).
Odată cu reîntorcerea celor 32.000 de români expulzaţi din Bihorul de Nord a izbucnit un scandal, intrucât reveniţii îşi revendicau gospodăriile confiscate. Soarta Transilvaniei de Nord nefiind soluţionată în acel moment, "miliţiile populare", alcătuite exclusiv din unguri, au încercat să împiedice reîntoarcerea românilor. După câteva săptămâni de locuit în vagoane, românii s-au bucurat de sprijinul armat al Batalionului Român de Reparaţii Căi Ferate. Stări conflictuale au fost în localităţile Roşiori (Félegyház), Diosig (Diószeg), Şimian (Semjén), Pişcolt, Gelu, Horea etc. Pentru aplanarea conflictului a fost necesară intervenţia maiorului Gorbunov, un consilier sovietic.
Cei care au aplicat ordinul făceau parte din administraţia provizorie a Bihorului de Nord şi erau de alte etnii. Prefectul era Csillag András, subprefectul Pollák Román, primarul Oradiei Ványa Károly.
După retrocedarea oficială la 9 martie 1945 a Ardealului de Nord, administraţia românească a revenit la finele lunii aprilie de la Beiuş, unde se retrăsese în septembrie 1940. Într-o primă fază, cercurile maghiare locale, cu orientare politică de stânga, au încercat să obstrucţioneze reinstalarea administraţiei româneşti. S-a ajuns la un compromis cu noile autorităţi comuniste în sensul păstrării în posturi a funcţionarilor aduşi aici de autoritâţile Ungariei între 1940-1944. Astfel s-a ajuns la dublarea numărului salariaţilor publici. Justificarea acestei situaţii a fost oferită de proaspăta Lege a minorităţilor, propusă şi susţinută de fruntaşul comunist Vasile Luca (Luka László).
Supravieţuitorii germani ai deportării la muncă forţată în Ucraina s-au reîntors la casele lor din Bihor la sfârşitul anului 1946. Au pătruns în ţară prin punctele de trecere a frontierei Sighetul Marmaţiei, Halmeu (Satu Mare) şi Episcopia Bihor. Între timp fuseseră deposedaţti de averi, atât în baza legii CASBI, cât şi în temeiul articolului 3 al Legii Reformei Agrare (23 martie 1945). Coloniştii unguri care fuseseră mutaţi în casele lor au fost obligaţi, prin intervenţia Legiunii de Jandarmi Bihor, să le părăsească. Soluţionarea strămutării coloniştilor unguri a survenit prin repatrierea în Slovacia a populaţiei slovace din satele Chioag, Fegernic, Sârbi, Şinteu, Huta, Nova Huta, Budoi etc., după ce această minoritate activase 250 de ani în exploatările forestiere bihorene. Cazării coloniştilor unguri au fost destinate castelul contelui Stubenberg din Săcuieni, vila sa din Diosig şi imobilele abaţiei romano-catolice de Molk (Voivozi-Popeşti). Autorităţile epocii urmăreau păstrarea unei anumite balanţe etnice în perspectiva deciziei finale ce urma sa fie adoptată la Conferinţa de Pace de la Paris (februarie 1947).
Surse:
Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Bihor - fonduri: Chestura de Poliţie Oradea Postul Poliţiei de Frontieră Borş Postul Poliţiei de Frontieră Episcopia Bihorului Legiunea de Jandarmi Bihor Inspectoratul de Jandarmi Oradea Prefectura judeţului Bihor Prefectura judeţului Bihor-Beiuş Primăria oraşului Oradea Camera de Comerţ şi Industrie Oradea Inspectoratul General Administrativ, Circa VIII Oradea Comitetul judeţean Bihor al PCR Comitetul judeţean Bihor al PCR-Comisia de Verificare a Cadrelor Comitetul judeţean Bihor al PSD Comitetul judeţean Bihor al UPM
