Banca Naţională a României
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Banca Naţională a României (BNR), este banca centrală a României, o instituţie publică independentă, singura autorizată şi resposabilă de emiterea bancnotelor şi monedelor valabile pe teritoriul României.
[modifică] Istorie
Banca Naţională a fost înfiinţată în anul 1880 cu un capital iniţial de 30 milioane lei (din care 10 milioane capital de stat).
[modifică] Atribuţii
Principalele atribuţii ale BNR sunt:
- elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb;
- autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;
- emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
- stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;
- administrarea rezervelor internaţionale ale României.
BNR sprijină politica economică generală a statului concomitent cu asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Potrivit legii, Banca Naţională răspunde numai în faţa Parlamentului ţării şi nu este în nici un fel subordonată Guvernului, având cu acesta exclusiv relaţii de conlucrare şi colaborare permanente. Banca Naţională a României este condusă de un Consiliu de administraţie, numit de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor două Camere. Numirile se fac pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului.
Principalele atribuţii ale Consiliului de administraţie sunt: stabilirea politicilor în domeniul monetar şi al cursului de schimb, precum şi a măsurilor necesare în domeniul autorizării, reglementării şi supravegherii prudenţiale a instituţiilor de credit şi monitorizării sistemelor de plăţi.
Actualul guvernator general al BNR este Mugur Isărescu.
