Bujor Nedelcovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Bujor Nedelcovici (n. 16 martie 1936, Bârlad), romancier şi eseist român, stabilit din 1987 la Paris, Franţa.

A absolvit în 1959 Facultatea de Drept din Bucureşti.

A fost avocat la Baroul de Avocaţi din Ploieşti, de unde a fost radiat din motive politice (după arestarea tatălui); fiind obligat să muncească timp de 12 ani pe diverse şantiere şi uzine din ţară: Bicaz, Braşov, Bucureşti.

Din anul 1987 alege calea exilului, trăieşte la Paris, unde continuă să scrie. Susţine un ciclu de conferinţe în Statele Unite şi publică în Canada (La Revue Cité Libre) eseul Întâlnirea cu secolul al XXI-lea. Din 1987, face parte din colegiul de redacţie al revistei Esprit, unde publică articole şi eseuri.

[modifică] Opera publicată în România

Ultimii, roman, 1970
Fără vâsle, roman, 1972
Noaptea, roman, 1974
Grădina Icoanei, roman, 1977
Zile de nisip, roman, 1979
Somnul Vameşului, roman, 1981
Îmblânzitorul de lupi, roman, 1991
Oratoriu pentru imprudenţă, nuvele, 1992
Noaptea de solstiţiu, piesă de teatru, 1992
Aici şi acum, publicistică, 1996
Jurnal infidel.Ieşirea din exil 1992-1997, jurnal de exil, 1998
Iarba zeilor, nuvele, 1998
2+1, teatru, 1999

[modifică] Opera publicată în Franţa

Al doilea mesager, roman, 1985
Le matin d'un miracle, roman, 1993
Le provocateur, 2000

[modifică] Faleze de nisip

În 1981, romanul "Zile de nisip" este ecranizat ("Faleze de nisip"), dar filmul este imediat retras în urma criticilor lui Ceauşescu. În 1982, devine redactorul-şef al "Almanahului Literar" şi şeful secţiei de proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.

Romanul "Al doilea mesager", interzis de cenzura din România, apare la Editura Albin Michel de la Paris şi obţine Premiul Libertăţii oferit de PEN-Club Français.