Cabotaj
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cabotaj. este un termen naval prin care se înţelege transportul maritim care se execută de-a lungul coastelor pînă la o distanţă maximă de 100 mile spre larg. Juridic este definit ca navigaţie efectuată sub limitele cursei lungi.
Din punct de vedere vamal, cabotajul este definit ca transport de bunuri indigene de la un port la altul, aparţinînd aceluiaşi stat, unei confederaţii de state sau unor state diferite, legate printr-o uniune vamală, folosindu-se în acest scop un drum maritim internaţional sau cu acces la un astfel de drum.
Cabotajul se Împarte în cabotaj naţional şi cabotaj internaţional.
Cabotajul naţional este rezervat, în lipsă de convenţii contrare, pavilionului naţional. În sfera cabotajului naţional naţional intră navigaţia costieră, iar din punct de vedere vamal micul cabotaj şi marele cabotaj.
Navigaţia costieră (navigaţia în apropierea coastei) este efectuată în general de:
- - nave cu o capacitate maximă de 100 TRB şi care nu se depărtează de portul lor de ataş Ia o distanţă mai mare de 65 mile;
- - şlepuri sau alte mijloace de navigaţie de orice tonaj, remorcate;
- - nave şi ambarcaţiuni de orice tonaj care, de regulă, nu ies din porturi şi rade.
Prin micul cabotaj se înţelege navigaţia executată între porturile naţionale din aceeaşi mare (Toulon-Marsilia; Constanţa-Sulina).
În marele cabotaj se include navigaţia între porturile naţionale situate în mări diferite (Bordeaux —Marsilia).
Cabotajul internaţional înseamnă navigaţie costieră între porturile diferitelor state.
Putem vorbi de cabotaj şi în transportul rutier internaţional de mărfuri. Acesta desemnează o operaţiune de transport rutier efectuată între două puncte aflate pe teritoriul aceleiaşi ţări, de către un operator de transport rutier străin. Deplasarea fără încărcătură nu este considerată cabotaj.
