Catatonie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Acest articol se referă la sindromul catatonic al unor boli mintale. Pentru formaţia muzicală, vedeţi articolul Catatonia (formaţie).
| Catatonie | ||
|---|---|---|
| Cod ICD-10: | F20.2 | |
| Cod ICD-9: | Format:ICD9 | |
Catatonia este un sindrom psihomotor, listat în Manualul diagnostic şi statistic al dezordinilor mintale (vedeţi, Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders), al mai multor boli mintale, printre care se pot menţiona schizofrenia, dezordinea bipolară, depresia clinică şi altele, caracterizat printr-o stare de fixare a corpului în anumite poziţii, conduită stereotipă şi stupoare mintală.
Catatonia comportă similarităţi cu alte condiţii mintale, printre care encephalitis lethargica şi sindromul neuroleptic malign sunt cele mai notabile. Există mai multe tratamente relativ puse la punct pentru a o trata, şi în funcţie de caz, se pot folosi unul sau mai multe medicamente combinate, incluzând antipsihotice şi benzodiazepane.
Catatonia nu este o dezordine mintală, ci este un simptom al altor dizordine mintale, aşa cum ar fi cele menţionate anterior. Există un subtip de schizofrenie, denumit "schizofrenie catatonică," caracterizat de pierderea extremă a abilităţii motrice sau, total opus, o hiperactivitate motrică. Pacienţii catatonici pot sta în poziţii rigide ore întregi ignorând total în decursul stării catatonice orice fel de stimuli externi.
[modifică] Tipuri de catatonie
Stupoarea catatonică este o stare apatică, lipsită de mişcare, în care persoana nu reacţionează la stimulii externi. Activitatea motrică este aproape inexistentă. Indivizii aflaţi în această stare nu au contact vizual aproape deloc sau deloc cu cei aflaţi în preajmă şi/sau pot fi muţi şi rigizi.
Excitarea catatonică este o stare de agitaţie constantă şi de excitare motrică şi nervoasă. Indivizii în această stare sunt extrem de activi, fiind numiţi hiperactivi, chiar dacă activitatea lor este lipsită de logică şi scop, fiind adesea agresivi şi chiar violenţi faţă de ei înşişi şi faţă de ceilalţi.
[modifică] Tratament
Din moment ce catatonia este simptomul rezultant al unei dezordini profunde, tratamentul este orientat spre tratarea cauzei profunde. Există o varietate de medicamente ce pot fi utilizate pentru tratament, depinzând de tipul de catatonie. Tratamentul obişnuit constă în a începe cu o precripţie de antipsihotice, ca tratament de bază (aşa cum ar fi Risperdal şi/sau Haloperidol), urmată de o ajustare conform evoluţiei. Benzodiazepanele sunt utilizate doar ocazional, spre exemplu în cazul excitării catatonice, dar niciodată în cazul stuporii catatonice.
